Femeia păcătoasă

Astăzi am citit capitolul 7 din cartea Luca. Ultima parte mi-a atras atenția pentru că se referă la o femeie, dar nu orice fel de femeie, ci una catalogată drept păcătoasă.
Trebuie să fac o precizare pentru cei care nu mă cunosc și ajung cumva  să citească aceste rânduri.
Când citesc, urmăresc un film, discut cu persoane reale din viața de zi cu zi, vreau să știu despre ce este vorba și astfel încerc sa înțeleg despre ce și cine vorbim, iar fiecare personaj este important, vreau să știu ce rol are. Îmi iau timp să mă obișnuiesc cu personajele.
Astfel, după ce am citit versetele de la 36-50, mi-am făcut o idee despre ce este vorba, ce personaje sunt, am încercat să văd modul de gândire din ceea ce fac și spun iar astfel am ajuns la o concluzie interesanta și m-am decis să scriu câteva rânduri.
În zilele noastre titlul ”Femeia păcătoasă” ar atrage toate ziarele de scandal, pentru că asta se vinde. Însă observând purtarea celor care erau prezenți acolo, nu mi se pare mult diferit de ce se întâmplă astăzi. Bârfa, este la ea acasă ”dacă ar şti cine şi ce fel de femeie este”... Mereu, ne considerăm mai buni decât alții, mai ”sfinți”, noi facem lucrurile mai bine, mai corect decât alții, merităm să fim apreciați, aplaudați la scenă deschisă.
Când te afli în prezența altora sau chiar la biserică, cum îi privești pe ceilalți? ce părere ai despre ei?  Vezi doar trecutul nu și faptul că plâng la picioarele lui Isus? Asculți ce spun alții sau observi și un vas de alabastru cu mir mirositor?
Această istorioară, îmi spune mie, că nu trebuie să fiu judecătorul nimănui, pentru că nu știu lacrimile sau regretele oamenilor, iar atunci când vin să mă întâlnesc cu Isus, să fiu în prezența Lui, trebuie să privesc doar în viața mea, iar cel mai important lucru să nu uit să am cu mine un vas de alabastru cu mir mirositor.