Rătăciri

Am ales să vorbesc despre rătăciri în urma unui material pe care l-am citit și mi-au rămas în minte următoarele cuvinte ”o minte care rătăcește (visează mult), este o minte tristă” (traducerea îmi aparține).
În materialul studiat am aflat o statistică îngrijorătoare; 46,9%  din timpul de veghe, îl folosim pentru a ne gândi la cu totul altceva decât facem... mai simplu spus; nu suntem conectați la realitatea noastră. Consumăm timp gândindu-ne la trecut, tragedii, eșecuri, uneori la un viitor incert, în timp ce lucrurile reale se desfășoară în jurul nostru iar noi nu ne bucurăm de ele, nu le înțelegem, nu căutăm soluții...
Înarmată cu aceste date, am încercat să privesc în viața mea...am o înțelegere profundă a realității ori mintea mea rătăcește? sunt eu conectată la realitatea imediată sau hoinăresc prin locuri pustii atunci când fac anuminte lucruri?
Cât m-a costat sau mă costă abilitatea de a mă gândi la lucruri care nu au legătură cu ceea ce fac la momentul respectiv?
În viața de credință, cât sunt conectată la realitate? Cât înțeleg din ceea ce citesc din Cuvântul lui Dumnezeu, cât de prezentă sunt în cuvintele din rugăciunile mele? Cât din inima mea este dispusă să audă plânsul din inimile celorlalți? Cât aud din ceea ce încearcă ceilalți să-mi spună? Cât din ceea ce fac eu, înțeleg?

” Proverbele 3:13 Ferice de omul care găseşte înţelepciunea şi de omul care capătă pricepere!  ”

Niciun comentariu :

Trimiteți un comentariu