Spunem despre cei care nu cred că există Dumnezeu că sunt atei. Dar oare nu ne purtăm și noi deseori ca și când nu ar exista Dumnezeu?
Noi, ce suntem atunci când acționăm ca și când nu ar exista Dumnezeu?
Când nu credem că problemele sau rugăciunile noastre ar fi prioritare pentru Dumnezeu și nu cerem ajutor în rugăciune?
Cum ne numim atunci când facem sau spunem lucruri pe care nu am avea curajul să le facem sau să le spunem între rude sau prieteni dar le facem și spunem știind că Dumnezeu ne vede.
Niciun comentariu :
Trimiteți un comentariu