Credința

Sunt întrebată deseori de ce am decis să fiu o persoană credincioasă. Răspunsul nu poate fi decât unul foarte simplu și anume; ”pentru mine credința este busola care-mi arată drumul spre viața veșnică”.
Între complexitatea vieții moderne și simplitatea credinței se deschide pe zi ce trece o prăpastie tot mai mare. Oamenii devin tot mai derutați și astfel se îndepărtează de adevărata credință. Când spun adevărata credință nu mă refer la o instituție, biserică, sau grup. Credința este personală. Un exemplu în acest sens este Avram.
Geneza 15:6 Avram a crezut pe Domnul, şi Domnul i-a socotit lucrul acesta ca neprihănire.
Nu știu la ce biserică mergea Avram, ce legi, porunci creștine sau tradiții avea, tot ce știu este că Avram a crezut pe Dumnezeu. Asta încerc să fac și eu. Să-l cred pe Dumnezeu, dar pentru ca acest lucru să se întâmple trebuie să cunosc ce are Dumnezeu de spus. Singurul mod de a afla este să citesc Sfânta Scriptură, să mă rog pentru înțelepciune, să meditez zilnic la Cuvântul Domnului, să vorbesc zilnic cu El.
Îmi place solemnitatea bisericilor, dar prefer dialogul permanent cu Dumnezeu din cămăruța inimii mele. Îmi place să frecventez biserica, să socializez cu alți creștini, dar prefer să selectez cu ce rămân și cu ce duc în cămăruța inimii mele.
M-am debarasat de multe prejudecăți. Știu că Dumnezeu nu ține un jurnal de prezență iar dacă lipsesc odată de la biserică am să fiu pedepsită ci știu că dacă nu stau zilnic în prezența Lui, pot pierde multe lucruri frumoase pe care El mi le-a pregătit pentru ziua respectivă.
Știu că Dumnezeu îmi respectă ”spațiul” în care aleg să trăiesc și nu mă îngrădește în spații care să mă sufoc sau să mă simt nefericită. Știu că Dumnezeu mă iubește chiar și atunci când nu merit.
 Știu că fară credință nu există pocăință, iar fără pocăință nu există mântuire, de aceea vreau să cresc zilnic în cunoașterea și relația mea cu Dumnezeu și semenii mei.
Știu că fără o înnoire a minții, inima rămâne rea și nesimțitoare și nu înțelege bucuria mântuirii și beneficiile ei pentru viața mea.
Știu că numai alături de Domnul, numai vorbind zilnic cu El, viața mea este în siguranță.

Aniversări

Luna februarie se apropie de sfârșit... A trecut Ziua Îndragostiților, iar martie aduce cu ea o sărbătoare dragă tuturor și anume Ziua Mamei.
Cunosc multe persoane care refuză să sărbătorească anumite zile pentru că li se par ”păgâne”. Nu am o problemă în a sărbători atât timp cât această sărbătoare îmi înfrumusețează viața, ziua, inima. Atâta timp cât această zi este motiv de bucurie pentru cei dragi.
 Am învățat un lucru prețios de la mama mea și anume ”bunul simț nu este niciodată rușinos” iar mereu am ținut cont de acest sfat și nu am făcut excese de nici un fel, în viață. Dacă am sesizat că intr-o relație, sărbătoare, anumit loc, există un motiv pentru care ar trebui să roșesc am părăsit sau ieșit din relație sau locul respectiv și astfel am adoptat anumite moduri sănătoase de a petrece timpul liber sau a sărbători.
Nu sunt de partea celor care refuză să sărbătorească o anumită zi sau ocazie, iar astăzi am să mă opresc la Ziua Mamei.
Am observat un lucru la cei super spirituali în domeniul sărbătorilor și anume; sunt oameni egoiști, centrați doar pe ei. Cei care nu oferă un cadou de ziua îndrăgostiților, nu oferă nici măcar o floare sau un mulțumesc de Ziua Mamei sau în oricare altă zi.
Știu că ar trebui să iubim tot timpul, să oferim un mic dar, o floare, un mulțumesc celor dragi tot timpul anului, numai că viața este plină cu atât de multe activități, presiuni, cheltuieli, stres, încât uităm să facem asta iar faptul că avem ocazia să ne oprim o zi din an în care să sărbătorim nu mi se pare un mod ”păgân”.
Din momentul în care am renunțat să-mi supra spiritualizez viața, am văzut o schimbare majoră în comportamentul meu, lucrurile au început să meargă mult mai bine.
Fiecare persoană trebuie să aleagă modul de a se raporta la situații, evenimente, credință, oameni. Cum facem asta depinde de maturitatea spirituală pe care o avem și ce fel de așteptări avem de la noi și ceilalți.

Înțelepciunea creștină

Înțelepciunea creștină este foarte importantă în viața unui credincios.
În textul din 1 Corinteni 2:6-16, găsim secretul acestei înțelepciuni. Dacă până astăzi nu ai știut unde să cauți această înțelepciune, citește acest text cu o inimă sinceră, roagă-te pentru înțelegerea exactă a acestui text și lasă-l pe Duhul Sfânt să lucreze în inima ta această înțelepciune.
Versetul 11; ”În adevăr, cine dintre oameni cunoaşte lucrurile omului, afară de duhul omului care este în el? Tot aşa, nimeni nu cunoaşte lucrurile lui Dumnezeu, afară de Duhul lui Dumnezeu.” mi se pare cel mai reprezentativ!