Făptură nouă

2 Corinteni 5:17 Căci, dacă este cineva în Hristos, este o făptură nouă. Cele vechi s-au dus, iată că toate lucrurile s-au făcut noi.

Termenul "făptură nouă " mi-a atras atenția și am rămas să meditez...
Nu pot sluji lui Dumnezeu din starea care sunt... nu pot sluji nici măcar puțin ajustat, îmbunătățit puțin, ci schimbat... Total schimbat!
Această schimbare trebuie să vină zilnic, să trec prin foc, să curăț gândul, mândria, egoismul, nesiguranța, natura mea păcătoasă. Este un proces zilnic, nu un miracol, cândva la bătrânețe.

Dacă și mâine sunt cum am fost ieri, cum pot deveni o persoană diferită, o făptură nouă, la sfârșitul vieții mele?

Pustiul vieții noastre

Când poposești în locurile uscate din viața ta, reprezentate de frică, neîncredere, lăcomie, preocupări nesănătoase, adu-ți aminte că locul tău nu este acolo.
Sunt atât de multe locuri și lucruri din care trebuie să fi salvat, atunci când te lași pradă inclinațiilor și poftelor umane!
Când ai nevoie de ajutor, citește psalmul 23.
Roagă-te ca Dumnezeu să-ți învioreze sufletul!

Imunitate

Ai făcut alegeri proaste?

Ai luat decizii pripite?

Suportă consecințele!!! Nu da vina pe Dumnezeu! El te iubește dar nu-ți poate oferi imunitate când nu ești responsabil pentru ce ți se întâmplă!

Ascultarea selectivă

Isaia 50:4 „Domnul Dumnezeu Mi-a dat o limbă iscusită, ca să ştiu să înviorez cu vorba pe cel doborât de întristare. El Îmi trezeşte în fiecare dimineaţă, El Îmi trezeşte urechea, să ascult cum ascultă nişte ucenici.”

Ascultarea e primul pas spre înțelegerea unui mesaj. Este o artă.
Pornind de la versetul citat îmi dau seama că ascultarea este importantă în relația mea cu Dumnezeu, nu numai în relația cu semenii.
Am să mă opresc la ascultarea selectivă deși sunt mai multe forme de ascultare (șase). Ca și creștini ar trebui să lucrăm zilnic pe dezvoltarea personală pentru a nu cădea în diverse capcane.

De ce nu avem ”urechea trează” în fiecare dimineață? Pentru că nu știm să ascultăm. Nu lucrăm pe dezvoltare personală, nu citim Cuvântul Domnului, nu ascultăm decât ce ne place, ce avem chef, sau ce ne convine.

 Creștinii ar trebui să fie cei mai vigilenți oameni pentru că Biblia cuprinde tot ce avem nevoie pentru o creștere și dezvoltare sănătoasă.
Dacă gândurile noastre sunt în altă parte, sunt fragmentate, cum sa-L auzim pe Dumnezeu?
Dacă ascultarea noastră este selectivă cum să auzim vocea lui Dumnezeu?

Scriptura

Te-ai întrebat vreodată la ce folosește Scriptura și cunoașterea ei?
Raspunsul îl găsim în 2 Timotei 3:16-12 Toată Scriptura este insuflată de Dumnezeu şi de folos ca să înveţe, să mustre, să îndrepte, să dea înţelepciune în neprihănire, pentru ca omul lui Dumnezeu să fie desăvârşit şi cu totul destoinic pentru orice lucrare bună.
Am spune că este ghidul credinciosului dar și etalonul după care poate fi măsurată credința.
Dacă Scriptura este insuflată de Dumnezeu ca să învețe, de ce există atât de multă confuzie?
Dacă Scriptura ar trebui să îndrepte, să dea înțelepciune, de ce există atât de mult întuneric spiritual și neînțelegeri?
De ce credinciosul nu este desăvârșit, destoinic pentru orice lucrare bună?
Raspunsul ar fi unul foarte simplu; pentru că nu se mai citește Scriptura.
Încă de la Creație, Dumnezeu a cerut un simplu lucru; ASCULTARE! Iar acest lucru este valabil și astăzi.

De meditat!

Dacă în jurul tău sunt oameni care văd numai probleme, dezastre și frică, întreabă-te dacă merită să rămâi într-un astfel de loc.
Întreabă-te dacă nu cumva astfel de oameni sunt ei însuși parte a unei probleme greu de rezolvat.

Fericirea

Toată lumea aleargă după fericire, dar puțini sunt cei care o găsesc cu adevărat, pentru că nu o caută în direcția bună.
Fericirea este adesea confundată cu plăcere, bucurie, senzații, care sunt emoții trecătoare.
Fericirea este o stare constantă, un echilibru interior perfect ce nu poate fi zdruncinat de ceva exterior.
Începi să fi nefericit în momentul în care pierzi legătura cu Dumnezeu și te concentrezi doar asupra ta, asupra dorințelor tale.
Cauți fericirea?  Lucrează la legătura ta cu Dumnezeu, caută să cunoști ce spune Dumnezeu despre fericire și vei fi fericit.  
”Deuteronomul 6:18 Să faci ce este plăcut şi bine înaintea Domnului, ca să fii fericit”
Versetul ”Geneza 15:15 Tu vei merge în pace la părinţii tăi; vei fi îngropat după o bătrâneţe fericită.” îmi demonstrează că poți încheia viața fericit. Dacă Dumnezeu i-a promis lucrul acesta lui Avram, cu singuranță ne este accesibil și nouă.

Credința

Sunt întrebată deseori de ce am decis să fiu o persoană credincioasă. Răspunsul nu poate fi decât unul foarte simplu și anume; ”pentru mine credința este busola care-mi arată drumul spre viața veșnică”.
Între complexitatea vieții moderne și simplitatea credinței se deschide pe zi ce trece o prăpastie tot mai mare. Oamenii devin tot mai derutați și astfel se îndepărtează de adevărata credință. Când spun adevărata credință nu mă refer la o instituție, biserică, sau grup. Credința este personală. Un exemplu în acest sens este Avram.
Geneza 15:6 Avram a crezut pe Domnul, şi Domnul i-a socotit lucrul acesta ca neprihănire.
Nu știu la ce biserică mergea Avram, ce legi, porunci creștine sau tradiții avea, tot ce știu este că Avram a crezut pe Dumnezeu. Asta încerc să fac și eu. Să-l cred pe Dumnezeu, dar pentru ca acest lucru să se întâmple trebuie să cunosc ce are Dumnezeu de spus. Singurul mod de a afla este să citesc Sfânta Scriptură, să mă rog pentru înțelepciune, să meditez zilnic la Cuvântul Domnului, să vorbesc zilnic cu El.
Îmi place solemnitatea bisericilor, dar prefer dialogul permanent cu Dumnezeu din cămăruța inimii mele. Îmi place să frecventez biserica, să socializez cu alți creștini, dar prefer să selectez cu ce rămân și cu ce duc în cămăruța inimii mele.
M-am debarasat de multe prejudecăți. Știu că Dumnezeu nu ține un jurnal de prezență iar dacă lipsesc odată de la biserică am să fiu pedepsită ci știu că dacă nu stau zilnic în prezența Lui, pot pierde multe lucruri frumoase pe care El mi le-a pregătit pentru ziua respectivă.
Știu că Dumnezeu îmi respectă ”spațiul” în care aleg să trăiesc și nu mă îngrădește în spații care să mă sufoc sau să mă simt nefericită. Știu că Dumnezeu mă iubește chiar și atunci când nu merit.
 Știu că fară credință nu există pocăință, iar fără pocăință nu există mântuire, de aceea vreau să cresc zilnic în cunoașterea și relația mea cu Dumnezeu și semenii mei.
Știu că fără o înnoire a minții, inima rămâne rea și nesimțitoare și nu înțelege bucuria mântuirii și beneficiile ei pentru viața mea.
Știu că numai alături de Domnul, numai vorbind zilnic cu El, viața mea este în siguranță.

Aniversări

Luna februarie se apropie de sfârșit... A trecut Ziua Îndragostiților, iar martie aduce cu ea o sărbătoare dragă tuturor și anume Ziua Mamei.
Cunosc multe persoane care refuză să sărbătorească anumite zile pentru că li se par ”păgâne”. Nu am o problemă în a sărbători atât timp cât această sărbătoare îmi înfrumusețează viața, ziua, inima. Atâta timp cât această zi este motiv de bucurie pentru cei dragi.
 Am învățat un lucru prețios de la mama mea și anume ”bunul simț nu este niciodată rușinos” iar mereu am ținut cont de acest sfat și nu am făcut excese de nici un fel, în viață. Dacă am sesizat că intr-o relație, sărbătoare, anumit loc, există un motiv pentru care ar trebui să roșesc am părăsit sau ieșit din relație sau locul respectiv și astfel am adoptat anumite moduri sănătoase de a petrece timpul liber sau a sărbători.
Nu sunt de partea celor care refuză să sărbătorească o anumită zi sau ocazie, iar astăzi am să mă opresc la Ziua Mamei.
Am observat un lucru la cei super spirituali în domeniul sărbătorilor și anume; sunt oameni egoiști, centrați doar pe ei. Cei care nu oferă un cadou de ziua îndrăgostiților, nu oferă nici măcar o floare sau un mulțumesc de Ziua Mamei sau în oricare altă zi.
Știu că ar trebui să iubim tot timpul, să oferim un mic dar, o floare, un mulțumesc celor dragi tot timpul anului, numai că viața este plină cu atât de multe activități, presiuni, cheltuieli, stres, încât uităm să facem asta iar faptul că avem ocazia să ne oprim o zi din an în care să sărbătorim nu mi se pare un mod ”păgân”.
Din momentul în care am renunțat să-mi supra spiritualizez viața, am văzut o schimbare majoră în comportamentul meu, lucrurile au început să meargă mult mai bine.
Fiecare persoană trebuie să aleagă modul de a se raporta la situații, evenimente, credință, oameni. Cum facem asta depinde de maturitatea spirituală pe care o avem și ce fel de așteptări avem de la noi și ceilalți.

Să creștem spre mântuire

1 Petru 2:1-3 Lepădaţi, dar, orice răutate, orice vicleşug, orice fel de prefăcătorie, de pizmă şi de clevetire; şi, ca nişte prunci născuţi de curând, să doriţi laptele duhovnicesc şi curat, pentru ca prin el să creşteţi spre mântuire, dacă aţi gustat în adevăr că bun este Domnul.

Am ales acest text pentru că am ajuns să-l înțeleg cu adevărat și anume ce înseamnă un prunc născut de curând și dorința lui după hrană. Am văzut cât de repede, sănătos și bine crește un copil alimentat la timpul potrivit.
Astfel ar trebui să se întâmple și cu noi, să creștem spre mântuire. Dacă inima noastră se hrănește din Cuvântul lui Dumnezeu, prinde putere și plăcere în a face voia Lui și învață să se odihnească în harul Său.
Sunt atât de fericită pentru că Dumnezeu găsește modalități simple pentru a mă  învăța lucruri noi prin care să cresc spre mântuire!

Fiţi împlinitori ai Cuvântului

Am ales să mă opresc asupra următorului verset biblic ”Iacov 1:22 Fiţi împlinitori ai Cuvântului, nu numai ascultători, înşelându-vă singuri.”
Astfel de versete se numără printre preferatele mele pentru că îndeamnă la analiză, la acțiune imediată. După ce am auzit Cuvântul trebuie să-l împlinesc iar de aici întră în acțiune credința. Împlinind Cuvântul, încep să devin credincios și nu mersul la un lăcaș de cult, nici măcar faptul că am ajuns să cunosc Cuvântul nu mă califică ca și credincios, ci doar împlinirea lui.

Există o mare diferență între ascultător și împlinitor, deși amândouă sunt importante, nu trebuie să rămânem în stadiu de ascultător pentru că pierdem multe lucruri frumoase pe care Dumnezeu le-a pregătit pentru noi.
Este bine să ascultăm Cuvântul, să ne bucurăm, să ne încânte auzul, dar numai atunci când facem un pas mai departe în împlinirea Cuvântului suntem cu adevărat fericiți.

Dezvoltarea personală este importantă în viața de credință iar domeniul acesta este cel mai neglijat. Dezvoltarea personală în credință ar trebui să devină prioritate în viața noastră pentru că așa cum aflăm din acest verset suntem responsabili pentru viața care o alegem, iar unele alegeri pot fi nocive.

Prietenia Domnului

În Sfânta Scriptură găsim învățătură în ce privește fiecare aspect al vieții noastre.
Am să încep cu prietenia pentru că este unul dintre subiectele preferate.

Psalmii 25:14

 Prietenia Domnului este pentru cei ce se tem de El, şi legământul făcut cu El le dă învăţătură. 

Încep cu aceste text despre prietenie pentru că de aici începe totul și anume de la prietenia cu Dumnezeu. Nu poți deveni un bun prieten dacă nu ești mai întâi prieten cu Dumnezeu.
Prietenia cu Dumnezeu începe în momentul în care ne trezim la viață și conștientizăm că în agitația, confuzia din viața noastră este nevoie de liniște și un prieten de nădejde.
Prietenia cu Dumnezeu începe în momentul în care mintea noastră este reînnoită și realizăm că Dumnezeu nu este un ”bătrân care ne pedepsește” sau ne dorește răul. Dumnezeu urăște păcatul din viața noastră dar pe noi ne iubește și dorește să avem o relație de prietenie și încredere.
Pentru a menține această prietenie cu Dumnezeu, trebuie să ne rugăm, să vorbim cu El despre toate problemele noastre, să cerem călăuzire, înțelepciune să recunoaștem momentul oportun pentru a lua decizii sau a face lucruri care contează pentru viața noastră.
Prietenia cu Dumnezeu are loc în liniște, in mintea și inima noastră. Teoretic, oricine îți poate spune că trebuie să fi prieten cu Dumnezeu, trebuie și e spre folosul tău să ai încredere în El, dar practic prea puțini sunt cei care pot să-ți spună și cum să faci toate astea.

Am avut nevoie de timp îndelungat să dezvolt o prietenie cu Dumnezeu... am trecut prin etape dureroase, prin revoltă, întrebări și multe... tăceri. Privind în urmă îmi dau seama că Dumnezeu pregătea drumul înspre inima mea. Astăzi pot spune cu seninătate că prietenia mea cu Dumnezeu este... o completare perfectă de care ființa mea avea nevoie pentru ca mintea, inima și viața mea să poată fi ”ascunse în El”.
Când vorbesc despre trecut nu mă raportez ca și cum ar fi fost o tragedie, un eșec, ci vorbesc despre lecții pe care le-am învățat pentru a fi o persoană înțeleaptă. Fără prietenia Domnului astăzi eram o ruină. Mulțumesc Domnului pentru că mi-a vindecat viața, m-a învățat lecții prețioase, m-a șlefuit și m-a păstrat în inima Lui.

Singurătate

Uneori obișnuiesc să mă retrag în singurătate. Când sufletul și ochii mei plâng nu vreau să fiu în centrul atenției... vreau să-mi plâng lacrimile tristeții în singurătate.
Asta nu înseamnă că mă ascund undeva și plâng până la epuizare... în singurătate cânt... pictez... meditez.
Asta înseamnă pentru mine singurătate... să pot cânta melodiile inimii mele, cuvintele ce se nasc pe buzele mele. Să cânt pentru Creatorul meu și frumusețea creației Sale. Cântecele mele nu sunt scrise, nu se vor auzi niciodată altundeva decât în cămăruța mea, pentru că sunt născute din freamătul inimii mele... nu sunt cântece pline de doctrină religioasă... sunt cântece de iubire pentru Creatorul meu, cântece de uimire și recunoștință pentru frumusețea zilelor pe care mi le dăruiește.
Când pictez... las culoarea să mă conducă înspre frumusețea creației și înspre Creator. Când meditez... mă minunez de bunătatea și iubirea lui Dumnezeu pentru mine... îi mulțumesc Domnului pentru răbdare, înțelegere, pentru familia frumoasă pe care mi-a dăruit-o, pentru sănătate, oportunități, purtare de grijă... nu pot să uit de miracolul fiecărei zile, de soare, de ploaie, de flori, de tot ce a creat pentru mine... nu pot să uit de răsărituri și apusuri spectaculoase...
Asta înseamnă pentru mine... singurătate... bucurie, plâns, recunoștință... un timp pentru mine și Creatorul meu...

Educație

Spuneam că educația este importantă și ar trebui să fie prioritară în fiecare familie.
Cred acest lucru pentru că am văzut în familia mea cât de mult s-a investit în domeniul educației iar acum încep să se vadă roadele.
Mă îngrijorează faptul că nu există o statistică reală în biserică, referitor la familie. Există doar date despre câți membrii există ceea ce nu mă interesează. Îmi doream date despre câți tineri sunt cuprinși în forme de învățământ, câți sunt olimpici, câți se remarcă prin activități de voluntariat în comunitate (nu în biserică), câți au obținut diferite premii de excelență, sau câți studiază cu diferite burse. Mă interesa o statistică a excelenței, pentru că într-o comunitate creștină asta ar trebui să fie prioritară.
Pot face și singură o statistică pentru că toate aceste date sunt publice, notele obținute la examene sunt publice dar îmi este teamă de rezultat. Eu, încerc să trag doar un semnal de alarmă.
Ce mai pot face, este să vorbesc despre educația pe care am primit-o și cum am reușit să obțin rezultate bune. Nu este rețeta perfectă, pentru că fiecare copil este unic, fiecare familie are metode de a educa și așteptări diferite.
Încă de la grădiniță am deprins gândirea critică. Familia a fost ceea care a optat pentru o grădiniță privată.
A fost începutul unui proces de învățare interesant, provocator, care mă obliga la aflarea tuturor informațiilor înainte de a-mi forma o părere sau a lua o decizie. Privind în urmă nu pot să nu zâmbesc când îmi amintesc diferite confruntări cu colegii sau dascălii mei din care ieșeam victorioasă, pentru că știam să-mi susțin punctul de vedere pentru că învățasem să adun destulă informație, să expun situațiile cu destulă claritate. Știam să mă fac auzită atunci când consideram necesar.
Primii ani de școală au fost interesanți pentru că am știut să mă remarc, am fost mereu ”în față”, datorită atitudinii mele și modului de gândire.
Mai târziu am aflat cât de important este să mă șlefuiesc emoțional și am învățat despre rolul și beneficiile înteligenței emoționale în viața mea. Oamenii inteligenți emoțional sunt cei care reușesc pentru că viața este condusă de emoții.
Alte aspecte importante în educația mea a fost încurajarea creativității și educația religioasă.

Ca și concluzie pot spune că gândirea critică, educația emoțională, educația religioasă, creativitatea, implicarea familiei sunt elemente cheie în dezvoltarea și educarea unui copil.

Comportament

Am ales să vorbesc astăzi despre creștinism, creștini și comportament. Nu susțin că am toate răspunsurile sau pot oferi o rețetă magică, sunt gânduri, păreri, adunate în timp cărora le-a venit vremea să fie făcute publice.
Acest blog nu este unul de cult, de anumită orientare religioasă, este un simplu blog creștin care se vrea ancorat în realitate. Nu încercăm să schimbăm mentalități, să atragem ”adepți” ci căutăm răspunsuri la întrebări reale din viața oamenilor reali. Poate o mică parte din răspunsuri au să ajute pe cei care ne cunosc și se întreabă cum am reușit să avem o viață pe care unii o invidiază, fără să se gândească că totul a fost și este un proces.

Creștinismul a fost și este înțeles greșit de către mulți din cei care-l practică. Regimul comunist a avut grijă să arunce o pată asupra numelui de creștin, iar ”pocăit”a fost și este asociat cu ”sectant” ceea ce nu este adevărat. Pocăința înseamnă a-ți mărturisi păcatele și a renunța la ele. Atunci când postești, te rogi, spovedești, mărturisești păcatele, înseamnă că în viața ta are loc un act de credință care se numește pocăință.
Spun că mulți din cei care practică creștinismul nici măcar nu-l înțeleg pentru că văd ce se întâmplă în viața, trăirea lor.
Prin a fi creștin eu înțeleg un om educat în multe domenii, un om ancorat în realitate, un om care aduce un plus de valoare acolo unde trăiește. Un creștin este un om harnic, gospodar și muncitor. Creștin este un om care are grijă de cei din casa lui, asigurându-le o viață normală, un om care este exemplu de purtare și vorbire.
Nu-mi plac și nu vreau să am a face cu creștini care folosesc anumite fraze super spirituale sau încearcă să mă convingă că sunt creștini prin modul de a se îmbrăca.
Nu am să accept niciodată să fiu într-un loc unde regulile sunt pe primul loc și nu Dumnezeu.

Știu că nu am să aduc revigorarea necesară creștinilor prin acest articol, încerc să trag un semnal de alarmă în sensul că a fi creștin este un lucru minunat, nu un set de reguli neînțelese sau absurde. A fi creștin înseamnă a fi un om liber! Când spun libertate, vorbesc despre o libertate înțeleasă corect.
Un alt aspect  căruia nu i se acordă atenție este educația, despre care vreau să vorbesc într-un alt articol pentru că subiectul este vast și important.