Pârâşul fraţilor noştri

Nu-mi plac subiectele în care trebuie să arăt cu degetul, să acuz sau să vorbesc de rău pe cineva. Evenimentele ultimelor zile m-au făcut să mă gândesc serios dacă există sau nu ”pârâşul fraţilor noştri” printre creștini.
De ce ne grăbim să aruncăm cu piatra într-un credincios atunci când a căzut într-o greșeală? De ce începem să bârfim, să spunem repede și altora? Oare toate astea cum se numesc?
Oare versetul din Apocalipsa 12:10 care spune ”Şi am auzit în cer un glas tare, care zicea: „Acum a venit mântuirea, puterea şi împărăţia Dumnezeului nostru şi stăpânirea Hristosului Lui; pentru că pârâşul fraţilor noştri, care zi şi noaptea îi pâra înaintea Dumnezeului nostru, a fost aruncat jos. ” nu ne pune puțin pe gânduri?
Atunci când bârfim sau ne grăbim să spunem și altora despre alt frate de al nostru nu devenim și noi ”pârâşul fraţilor noştri”?
Uneori, am impresia că în biserică ne pregătim serios, exersăm tot mai des cum să sărim la frații noștri în cazul în care eșuează public. Ne perfecționăm metodele pe zi ce trece. Devenim tot mai buni în a deveni ”pârâşul fraţilor noştri”.
Lumea din afara bisericii, învață cum să acorde încă o șansă celor ce greșesc, pe când creștinii care au greșit, devin ”paria”. Vrem să scăpăm repede de ei, să plece dintre noi, pentru că noi nu suntem așa. Noi suntem perfecți. Noi, nu am cădea niciodată într-o astfel de greșeală, sau dacă se întâmplă avem grijă să nu se știe despre ea. Noi, suntem perfecți pentru că știm să ascundem păcatul din viața noastră foarte bine.
Nu sunt de acord cu astfel de metode, pentru că se dezvoltă o cultură a fricii în cadrul bisericii și astfel se ascund păcate grave, oamenii trăiesc cu teama de a nu fi descoperiți. Riscul de a mărturisi este prea mare și astfel mulți creștini trăiesc o viață chinuită, o viață de minciună.
Nimeni nu este fără păcat. Toți greșim în fiecare clipă a vieții noastre și nu suntem autorizați să ridicăm piatra, pentru că așa cum știm din Romani,5 ” Dar Dumnezeu Îşi arată dragostea faţă de noi prin faptul că, pe când eram noi încă păcătoşi, Hristos a murit pentru noi.” toți oamenii au primit șansa iertării.
Cine sunt eu, când acuz și bârfesc pe fratele meu?

Dacă tocmai te grăbeai să sărbătorești căderea unui frate sau a unei surori  în Hristos, citește ”  Matei 12:20 Nu va frânge o trestie ruptă şi nici nu va stinge un fitil care fumegă, până va face să biruie judecata. ”

Niciun comentariu :

Trimiteți un comentariu