Se afișează postările cu eticheta putere. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta putere. Afișați toate postările

Gândul zilei


Pentru astăzi rugăciunea din Efeseni 1;17-23, să-ți umple inima de bucuri, putere și speranță.

Şi mă rog ca 
Dumnezeul Domnului nostru Isus Hristos, Tatăl slavei, 
să vă dea un duh de înţelepciune şi de descoperire, în cunoaşterea Lui, 
şi să vă lumineze ochii inimii ca să pricepeţi care este nădejdea chemării Lui, 
care este bogăţia slavei moştenirii Lui în sfinţi şi care este faţă de noi, credincioşii, 
nemărginita mărime a puterii Sale, după lucrarea puterii tăriei Lui, 
pe care a desfăşurat-o în Hristos, 
prin faptul că L-a înviat din morţi şi L-a pus să şadă la dreapta Sa, în locurile cereşti,  
mai presus de orice domnie, de orice stăpânire, de orice putere, de orice dregătorie 
şi de orice nume care se poate numi, nu numai în veacul acesta, ci şi în cel viitor.
El I-a pus totul sub picioare şi L-a dat căpetenie peste toate lucrurile,
 Bisericii, care este trupul Lui, plinătatea Celui ce îndeplineşte totul în toţi.

Binecuvântarea

În Deuteronomul capitolul 33 se găsește un text referitor la binecuvântarea rostită de Moise pentru copii lui Israel. Am citit cu atenție, am recitit și am rămas pe gânduri.
Am fost impresionată de  versetul 12 unde am găsit binecuvântarea pentru Beniamin  „El este preaiubitul Domnului, el va locui la adăpost lângă Dânsul. Domnul îl va ocroti întotdeauna şi se va odihni între umerii Lui.” Este tot ce-și poate dori un om pe acest pământ și anume să fie la adăpost și ocrotit de Domnul.
Citind în continuare despre alte binecuvântări rostite, mi-am dat seama cât de minunat este Dumnezeu, cât de mult ne iubește pentru că ține cont de personalitatea și nevoile noastre.
Binecuvântarea rostită de Moise, omul lui Dumnezeu peste Așer este dovada clară că Dumnezeu nu vrea să devenim niște roboți ci dorește ca personalitatea noastră să iasă în evidență. „Binecuvântat să fie Aşer între copiii lui Israel! Plăcut să fie fraţilor lui şi să-şi înmoaie piciorul în untdelemn!” Este una din binecuvântările preferate pentru că se referă la toate domeniile din viața lui pe tot parcursul vieții și anume ”Zăvoarele tale să fie de fier şi de aramă, şi puterea ta să ţină cât zilele tale!”
Nu este ușor să fi o persoană plăcută de toată lumea și asta înseamnă mult efort iar ultima parte a binecuvântării conține exact ce are nevoie, putere durabilă să treacă peste toate greutățile, invidiile, răutățile celorlalți iar această putere să-l însoțească toată viața. Să fii o persoană plăcută implică multă energie, rezistență fizică și psihică.
În acest capitol se află și alte binecuvântări la fel de importante și complexe.
Pentru mine binecuvântările rostite peste Beniamin și Așer au rămas în inimă și mă rog Domnului să-mi descopere care este binecuvântarea rostită pentru mine. Sunt sigură că Dumnezeu binecuvântează pe fiecare după temperament, nevoi, locul unde este așezat și dorește ca această binecuvântare să facă parte din noi iar la rândul nostru să fim binecuvântare pentru alții.
Cât de frumos lucrează Dumnezeu în viețile noastre dacă rămânem sub binecuvântarea Lui!

Credinţa care vindecă

Textul din Matei capitolul 15;21-28 ne vorbeşte despre o femeie cu o credinţă puternică. Nu ştiu numele acestei femei, ştiu doar că nu aparţinea poporului Israel şi totuşi a avut curajul să vină la Isus, să-i ceară ajutor pentru fiica ei.
Avem în acest text o femeie disperată pentru fiica ei şi Isus, care vindecă orice boală.
 Versetul 23 " El nu i-a răspuns niciun cuvânt." este un verset descurajant pentru cineva care imploră mila.
Este o tăcere care doare. Îmi amintesc situaţii din viaţa mea când am plâns şi m-am rugat şi nu am primit răspuns. Cât de dureros a fost!
Citind mai departe, vedem că ucenicii se simt deranjaţi de strigătul de ajutor. Nu mă aşteptam la aşa ceva! Cum pot ucenicii să se simtă deranjaţi de cineva care-l caută pe Isus? Ei, ar fi trebuit să fie primii care să stăruie pe lângă Isus să o asculte, să dorească ca fiica acelei femei să fie vindecată, nu să se gândească la imaginea lor "Şi ucenicii Lui s-au apropiat şi L-au rugat stăruitor: „Dă-i drumul, căci strigă după noi.”
 Dar privind în viaţa mea, îmi amintesc oameni care ar fi trebuit să aibă milă, compasiune pentru mine şi nu au avut. Semănau foarte mult cu ucenicii din acest text... erau imaturi din punct de vedere spiritual.
Cred că acest text are multe elemente din care putem învăţa cum să trăim o viaţă de credinţă adevărată. Iar dacă vrem să fim ucenici adevăraţi nu trebuie să îndepărtăm pe nimeni de Isus. Nu avem dreptul să ne simţim deranjaţi de durerea nimănui. Câte răni, inimi vindecate am vedea în jurul nostru dacă am avea o inimă plină de compasiune pentru toţi oamenii! Dacă am deveni mai buni, mai miloşi, am avea timp să ascultăm, să legăm răni, să vindecăm inimi zdrobite, Isus nu ar fi pentru mulţi o evadare din realitatea care doare ci ar deveni ce ar trebui să fie; calea de scăpare.
Mă opresc aici, pentru că finalul îl cunoaştem cu toţii... se vorbeşte mult despre credinţa acestei femei, cum fiica ei a fost vindecată pe baza credinţei ei.
Lecţia cea mai importantă din acest text, cred că este despre noi... despre cei care spunem că suntem ucenicii lui Isus şi ne permitem să selectăm oameni şi credem că ştim cine ar trebui să fie mântuit.
Dacă ai fost dat la o parte sau respins de către cineva care-şi spune ucenic a lui Isus, nu dispera... continuă să te rogi, să stărui, pentru că Isus nu te respinge indiferent de ce spun sau cred oamenii despre tine. Singurul lucru care contează în faţa lui Isus este credinţa ta, inima ta.

Deznădejdea

Noi, oamenii suntem deseori, răniţi. Ne pierdem încrederea în oameni dar şi în noi. Disperarea, suspiciunea ne cuprind inima, slăbindu-ne puterile.
Nu putem fugi de aceste lucruri, dar nu avem dreptul să rămânem prea mult în această stare.
Am ales să vorbesc despre boala noastră naţională şi anume "deznădejdea", pentru că şi eu am fost cuprinsă de acest microb iar pentru o clipă am simţit că mă prăbuşesc. M-am simţit singură şi părăsită. Am uitat pentru o clipă că sursa puterii mele nu vine de la mine sau de la oameni, ci de la Tatăl. Am uitat pentru o clipă că Dumnezeul nădejdii poate să mă  umple de toată bucuria şi pacea pe care o dă credinţa, pentru ca, prin puterea Duhului Sfânt, să fiu tare în nădejde.
Pentru o clipă, am uitat multe lucruri... dar cel care mă iubeşte, a venit să mă caute, pentru că  El, m-a săpat pe mâinile Lui, şi zidurile mele sunt totdeauna înaintea ochilor Săi! 

Libertate

Dorința după libertate a ajuns o prioritate în viețile noastre. Ne dorim să devenim liberi față de probleme, angajamente, reguli, obiceiuri, dependențe, iar lista poate continua.
Dorința după libertate, nu este o dorință rea. Este normal să scăpăm de lucrurile care ne țin sub robia lor, de obiceiurile care ne țin încorsetați, dar pentru aceasta avem nevoie de putere. Aceasta putere nu există în noi până când nu ne întâlnim cu Mântuitorul nostru.
Câmpul de luptă unde se dau cele mai puternice bătălii, este mintea noastră. Dacă nu cunoaștem acest loc până în cele mai mici amănunte, este greu de crezut că putem câștiga sau vom reuși să ne eliberăm vreodată de sub robia intunericului și a păcatului.
Dumnezeu a pregătit o strategie minunată pentru noi pentru a ne elibera de stilul vechi și rău de viață care a ajuns să ne țină prizonieri.
 Dacă vrem să luăm în stăpânire teritoriile minții noastre pentru a ne elibera de sub orice robie, trebuie să ne lăsăm instruiți de Cuvântul lui Dumnezeu, modelați de Mâna Lui puternică, să călcăm pe urmele lui Cristos,.
Dacă nu lăsăm ca Duhul Sfânt să reverse o măsură mai mare de putere peste mintea noastră, ne vom întoarce mereu la vechile obiceiuri. Fără o minte reînnoită nu avem cum șterge vechea amprentă a lucrurilor ce ne ține robi.