Când vorbesc despre un lucru privesc prima dată în viața mea. Teorii cunosc multe, am citit suficient, cunosc cazuri despre care îmi pot da cu părerea, dar adevărul despre ce cred referitor la un anumit lucru îl găsesc doar în viața mea pentru că este cel mai aproape de adevăr și de trăirea mea creștină.
Aseară, îmi număram... prietenii... pe câți mă pot baza, câți se pot baza pe mine. Nu sunt mulți, dar am realizat că sunt de încredere. Apoi, m-am analizat pe mine... câtă prietenie am arătat în ultima vreme, câtă înțelegere am arătat prietenilor mei.
Nu este ușor să clădești o relație de prietenie sinceră și durabilă pentru că trebuie să ai o inimă deschisă înspre prietenie, înspre a oferi prietenie și a primi.
Pe parcursul vieții mele, am întrat în diferite relații de prietenie, unele păguboase rău, altele rezistă și astăzi. Am analizat această stare de fapt și am încercat să înțeleg de ce anumite relații nu au mers sau au avut un sfârșit dezastruos.
Un lucru care m-a deranjat și continuă să mă deranjeze într-o prietenie, este superficialitatea. Mă deranjează răspunsurile superficiale... ”lasă că știe Domnul”... ”o să mă rog pentru tine”...Când un ”prieten” nu are răbdare să asculte prin ce treci, să înțeleagă situația care te face să te ingrijorezi și aruncă răspunsuri sau responsabilitatea pe Dumnezeu, îmi dau seama că nu am nevoie de un astfel de prieten sau prietenie. Consider prieten pe cel care îmi spune; hai să-l întrebăm pe Domnul... acum, mă rog împreună cu tine... nu plec de lângă tine până când știu că ai măcar o soluție la frământarea ta. Ați vrea astfel de prieteni, sunteți astfel de prieteni? eu, asta îmi doresc și mă străduiesc să ofer o astfel de prietenie.
Acum când scriu aceste rânduri, știu că sunt oameni care își doresc să aibă prieteni doar că ei, nu oferă nimic în schimb... așteaptă să li se ofere prietenie... sunt ca un burete, absorb totul... așteaptă mereu să le dovedești că ești un prieten bun, dar ei nu oferă prietenie. Dacă încerci să ai o discuție cu ei să le explici ce înseamnă de fapt prietenia sau ce așteptări ai de la o prietenie, se simt respinși, trădați, că ai ceva cu ei... o astfel de prietenie nu rezista. Am experimentat acest fel de prietenie și am preferat să ies din astfel de relație decât să tot ofer, să dăruiesc prietenie în schimbul unor mofturi și critici. Sunt oameni care vor prietenie dar nu o știu primi.
Ce este de făcut atunci? Eu, am ajuns la concluzia că nu putem fi prieteni cu toți oamenii... putem să fim buni, miloși, înțelegători... dar nu prieteni cu toți.
Am realizat că trebuie să-mi păstrez prietenii și prieteniile prin simplu fapt că ofer și primesc prietenie.
În timp, am să descopăr lucruri noi despre prieteni și prietenii, dar până atunci... aleg să mă bucur de prietenii pe care-i am, acum, de care sunt mândră și îi prețuiesc.
Niciun comentariu :
Trimiteți un comentariu