Se afișează postările cu eticheta incredere. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta incredere. Afișați toate postările
Avertisment
Etichete:
alarma pentru suflet
,
felicitari 2017
,
felicitari incurajare zilnica
,
ganduri simple
,
incredere
,
incurajare
,
mesaje zilnice
,
scutul credintei
Mulțumiri
Mulțumesc Tată Ceresc, că am avut șansa să aud cuvântul adevărului, Evanghelia mântuirii mele!
Mulțumesc pentru harul de a crede și înnoirea făcută prin Duhul Sfânt pe care L-ai vărsat din belșug peste mine prin Isus Hristos, Mântuitorul meu și ai îngăduit să fiu socotită neprihănită prin harul Lui și să primesc promisiunea vieții veșnice!
Mulțumesc că de pe acum mă pot bucura de moștenirea mea prin Duhul Sfânt iar slava Ta se va manifesta în toate domeniile vieții mele!
De aceea în fiecare zi, până la sfârșitul vieții mele îți voi mulțumi, mă voi bucura de moștenirea mea în Hristos!
Rugăciune
Tată Ceresc, revarsă peste mine harul să ascult chiar și atunci când mintea mea nu poate înțelege, chiar și atunci când ochii mei nu văd nimic concret, chiar și atunci când drumul pe care mă trimiți pare greu, chiar și atunci când îmi este teamă, ajută-mă să pot împlini voia Ta, să învăț încrederea și ascultarea de Tine!
Gândul zilei
Crizele vieții pot lăsa urme adânci în sufletul nostru.
Bătăliile pierdute pot semăna teamă și neîncredere.
Descurajarea din viața noastră ne fură bucuria și pacea.
Nu cunosc rănile din viața ta, bătăliile pierdute sau frământările tale, dar pot să te încurajez să citești în cartea 2 Cronici, capitolul 20;1-32, unde Iosafat se afla într-o situație disperată, dar Domnul l-a scăpat.
Iosafat, avea o mulțime de dușmani dar si-a pus încrederea în Domnul și a ieșit biruitor.
Strigă către Domnul din mijlocul strâmtorării tale iar El te va asculta.
Când simți că ești fără putere iar mulțimea problemelor te împresoară, îndreaptă-ți privirea înspre Domnul.
Nu te teme, căci nu tu trebuie să lupți, ci Dumnezeu.
Încrede-te în Domnul, laudă-L pe El căci îndurarea Lui ține în veac!
Rugăciunea
Ai o situație dificilă în viața ta?
Roagă-te!
Termenul de valabilitate al rugăciunii este nelimitat.Rugăciunea nu are o dată de expirare.
Fi convins că Dumnezeu nu uită ce ai cerut iar la momentul potrivit îți trimite binecuvântarea.
Obosit
Te simţi obosit, descurajat? Îţi este frică? Toate astea nu înseamnă că ai puţină credinţă ci că a venit timpul stai în prezenţa lui Dumnezeu... tu şi Dumnezeu. Să cazi pe genunchi înaintea Lui şi să-i spui Domnului despre toate problemele tale.
Este timpul să- ceri lui Dumnezeu ceea ce are pentru tine, o nouă perspectivă. Ceea ce Dumnezeu poate să-ţi ofere; încredere şi speranţă.
Gândul zilei
Fie ca Domnul să te binecuvânteze la venirea și plecarea ta, să-Ți umple inima de bucurie, mintea de pace iar puterea Lui să te însoțească pas cu pas.
Ridică-ți ochii înspre cer, crede, așteaptă! Dumnezeu pregătește lucruri mari pentru tine pentru că te iubește.
Ridică-ți ochii înspre cer, crede, așteaptă! Dumnezeu pregătește lucruri mari pentru tine pentru că te iubește.
Gândul zilei
Duhul Sfânt poartă și numele de Mângâietor ”Ioan 14:26 Dar Mângâietorul, adică Duhul Sfânt, pe care-L va trimite Tatăl în Numele Meu, vă va învăţa toate lucrurile şi vă va aduce aminte de tot ce v-am spus Eu.” și a fost dat pentru a ne mângâia, a întări credința noastră și a ne ajuta să găsim bucuria în Hristos.
Dacă te simți neputincios sau descurajat înseamnă că inima ta nu este pregătită sau nu ai permis încă Duhului Sfânt să te conducă.
Gândul zilei
Sunt momente de descurajare în viața fiecăruia dintre noi, momente de îndoială sau neîncredere. Dacă te confrunți cu astfel de gânduri adu-ți aminte de poporul Israel când se afla în robie și a strigat înspre Dumnezeu. Adu-ți aminte cum a răspuns Dumnezeu, nu pentru că meritau a răspuns ci pentru că bunătatea Lui nu are margini.
Exodul 3:7 Domnul a zis: „Am văzut asuprirea poporului Meu, care este în Egipt, şi am auzit strigătele pe care le scoate din pricina asupritorilor lui; căci îi cunosc durerile.
Domnul cunoaște durerile fiecăruia dintre noi, aude strigătele noastre și răspunde. Domnul te poate scoate din orice situație, brațul Lui puternic îți vine în ajutor dacă strigătul tău este sincer și ești dispus să începi un nou mod de viață.
Ești trist, încătușat, descurajat?... strigă către Domnul cu o inimă sinceră și vei vedea cum Domnul te va izbăvi!
Exodul 3:7 Domnul a zis: „Am văzut asuprirea poporului Meu, care este în Egipt, şi am auzit strigătele pe care le scoate din pricina asupritorilor lui; căci îi cunosc durerile.
Domnul cunoaște durerile fiecăruia dintre noi, aude strigătele noastre și răspunde. Domnul te poate scoate din orice situație, brațul Lui puternic îți vine în ajutor dacă strigătul tău este sincer și ești dispus să începi un nou mod de viață.
Ești trist, încătușat, descurajat?... strigă către Domnul cu o inimă sinceră și vei vedea cum Domnul te va izbăvi!
Gândul zilei
Oamenii încearcă să pună pe umerii tăi diferite greutăți, să te copleșească cu vină, indiferență sau dispreț.
Nu asculta, nu lua asupra vieții tale astfel de gânduri. Cei care procedează astfel urmăresc ca tu să ajungi o ruină.
Privește înspre Domnul pentru că El îți innoiește puterea, El te sprijină la vreme de necaz și te iubește necondiționat.
Nu asculta, nu lua asupra vieții tale astfel de gânduri. Cei care procedează astfel urmăresc ca tu să ajungi o ruină.
Privește înspre Domnul pentru că El îți innoiește puterea, El te sprijină la vreme de necaz și te iubește necondiționat.
Gândul zilei
Romani 8:32 El, care n-a cruţat nici chiar pe Fiul Său, ci L-a dat pentru noi toţi, cum nu ne va da fără plată, împreună cu El, toate lucrurile?
Acest verset se numără printre cele mai puternice vesete din Biblie. Când ajung la acest verset, nu pot merge mai departe fără să mă gândesc cum e posibil așa ceva? Cum e posibil să mă iubească cineva atât de mult?
Cum e posibil ca Dumnezeu să reverse o iubire nemăsurată peste o ființă atât de fragilă ca și mine?
Cum a fost posibil ca Isus să accepte să moară pentru mine ca prin sângele Lui să mi se șteargă vina păcatului meu?
Dacă ai avut momente de îndoială, dacă lucrurile nu mers cum ar fi trebuit în viața ta, citește acest verset și meditează la el.
Dacă Dumnezeu, a dat pe Fiul Său, cu atât mai mult poate să-ți restaureze viața și să-ți dea bucurie și pace.
Dumnezeu a început o lucrare cu tine, o schimbare în viața ta, crede că El poate să ducă la bun sfârșit totul și nu te va părăsi niciodată.
Acest verset se numără printre cele mai puternice vesete din Biblie. Când ajung la acest verset, nu pot merge mai departe fără să mă gândesc cum e posibil așa ceva? Cum e posibil să mă iubească cineva atât de mult?
Cum e posibil ca Dumnezeu să reverse o iubire nemăsurată peste o ființă atât de fragilă ca și mine?
Cum a fost posibil ca Isus să accepte să moară pentru mine ca prin sângele Lui să mi se șteargă vina păcatului meu?
Dacă ai avut momente de îndoială, dacă lucrurile nu mers cum ar fi trebuit în viața ta, citește acest verset și meditează la el.
Dacă Dumnezeu, a dat pe Fiul Său, cu atât mai mult poate să-ți restaureze viața și să-ți dea bucurie și pace.
Dumnezeu a început o lucrare cu tine, o schimbare în viața ta, crede că El poate să ducă la bun sfârșit totul și nu te va părăsi niciodată.
Credința
Sunt întrebată deseori de ce am decis să fiu o persoană credincioasă. Răspunsul nu poate fi decât unul foarte simplu și anume; ”pentru mine credința este busola care-mi arată drumul spre viața veșnică”.
Între complexitatea vieții moderne și simplitatea credinței se deschide pe zi ce trece o prăpastie tot mai mare. Oamenii devin tot mai derutați și astfel se îndepărtează de adevărata credință. Când spun adevărata credință nu mă refer la o instituție, biserică, sau grup. Credința este personală. Un exemplu în acest sens este Avram.
Geneza 15:6 Avram a crezut pe Domnul, şi Domnul i-a socotit lucrul acesta ca neprihănire.
Nu știu la ce biserică mergea Avram, ce legi, porunci creștine sau tradiții avea, tot ce știu este că Avram a crezut pe Dumnezeu. Asta încerc să fac și eu. Să-l cred pe Dumnezeu, dar pentru ca acest lucru să se întâmple trebuie să cunosc ce are Dumnezeu de spus. Singurul mod de a afla este să citesc Sfânta Scriptură, să mă rog pentru înțelepciune, să meditez zilnic la Cuvântul Domnului, să vorbesc zilnic cu El.
Îmi place solemnitatea bisericilor, dar prefer dialogul permanent cu Dumnezeu din cămăruța inimii mele. Îmi place să frecventez biserica, să socializez cu alți creștini, dar prefer să selectez cu ce rămân și cu ce duc în cămăruța inimii mele.
M-am debarasat de multe prejudecăți. Știu că Dumnezeu nu ține un jurnal de prezență iar dacă lipsesc odată de la biserică am să fiu pedepsită ci știu că dacă nu stau zilnic în prezența Lui, pot pierde multe lucruri frumoase pe care El mi le-a pregătit pentru ziua respectivă.
Știu că Dumnezeu îmi respectă ”spațiul” în care aleg să trăiesc și nu mă îngrădește în spații care să mă sufoc sau să mă simt nefericită. Știu că Dumnezeu mă iubește chiar și atunci când nu merit.
Știu că fară credință nu există pocăință, iar fără pocăință nu există mântuire, de aceea vreau să cresc zilnic în cunoașterea și relația mea cu Dumnezeu și semenii mei.
Știu că fără o înnoire a minții, inima rămâne rea și nesimțitoare și nu înțelege bucuria mântuirii și beneficiile ei pentru viața mea.
Știu că numai alături de Domnul, numai vorbind zilnic cu El, viața mea este în siguranță.
Între complexitatea vieții moderne și simplitatea credinței se deschide pe zi ce trece o prăpastie tot mai mare. Oamenii devin tot mai derutați și astfel se îndepărtează de adevărata credință. Când spun adevărata credință nu mă refer la o instituție, biserică, sau grup. Credința este personală. Un exemplu în acest sens este Avram.
Geneza 15:6 Avram a crezut pe Domnul, şi Domnul i-a socotit lucrul acesta ca neprihănire.
Nu știu la ce biserică mergea Avram, ce legi, porunci creștine sau tradiții avea, tot ce știu este că Avram a crezut pe Dumnezeu. Asta încerc să fac și eu. Să-l cred pe Dumnezeu, dar pentru ca acest lucru să se întâmple trebuie să cunosc ce are Dumnezeu de spus. Singurul mod de a afla este să citesc Sfânta Scriptură, să mă rog pentru înțelepciune, să meditez zilnic la Cuvântul Domnului, să vorbesc zilnic cu El.
Îmi place solemnitatea bisericilor, dar prefer dialogul permanent cu Dumnezeu din cămăruța inimii mele. Îmi place să frecventez biserica, să socializez cu alți creștini, dar prefer să selectez cu ce rămân și cu ce duc în cămăruța inimii mele.
M-am debarasat de multe prejudecăți. Știu că Dumnezeu nu ține un jurnal de prezență iar dacă lipsesc odată de la biserică am să fiu pedepsită ci știu că dacă nu stau zilnic în prezența Lui, pot pierde multe lucruri frumoase pe care El mi le-a pregătit pentru ziua respectivă.
Știu că Dumnezeu îmi respectă ”spațiul” în care aleg să trăiesc și nu mă îngrădește în spații care să mă sufoc sau să mă simt nefericită. Știu că Dumnezeu mă iubește chiar și atunci când nu merit.
Știu că fară credință nu există pocăință, iar fără pocăință nu există mântuire, de aceea vreau să cresc zilnic în cunoașterea și relația mea cu Dumnezeu și semenii mei.
Știu că fără o înnoire a minții, inima rămâne rea și nesimțitoare și nu înțelege bucuria mântuirii și beneficiile ei pentru viața mea.
Știu că numai alături de Domnul, numai vorbind zilnic cu El, viața mea este în siguranță.
Etichete:
alegeri
,
biserica
,
bucurie
,
cautare
,
credinta
,
dezvolatare personala
,
Dumnezeu
,
gandul zilei
,
ganduri personale
,
incredere
,
intrebari
,
porunci
Speranța
Când vine vorba despre speranță cei mai mulți creștini se gândesc la promisiunea unei vieți implinite după moarte. Oare așa să fie? Viața aceasta este doar un șir de ghinioane și întâmplări nefericite pe care ar trebui să le suportăm în tăcere în speranța că vom fi recompensați după moarte? Sunt întrebări la care încerc să-mi răspund... pentru super spiritualii zilelor noastre, aceste întrebări ar părea o jignire, pentru mine sunt chestiuni de viață și vreau un răspuns.
Dorința mea este să devin o persoană înțeleaptă nu resemnată... să înțeleg viața aceasta și rostul meu pe acest pământ. Sunt conștientă că ”noi n-avem aici o cetate stătătoare, ci suntem în căutarea celei viitoare” pentru că ”cetăţenia noastră este în ceruri, de unde şi aşteptăm ca Mântuitor pe Domnul Isus Hristos”. Dar viața aceasta să fie doar o așteptare dureroasă până când ”El va schimba trupul stării noastre smerite şi-l va face asemenea trupului slavei Sale, prin lucrarea puterii pe care o are de a-Şi supune toate lucrurile”?
Ar trebui să sufăr în tăcere, să trăiesc sub condamnare și vină, până când viața mea se sfârșește?
Când mă gândesc la Dumnezeu, la bunătatea și promisiunile Lui, nu pot să mă resemnez acceptând o viață fără valoare pe acest pământ.
Din Cuvântul Domnului știu că nu suntem fără speranță chiar dacă boala, moartea, pierderile sunt reale, greutățile, răutatea, competiția, invidia, sunt prezente în viața noastră pentru că în ” El am fost îmbogăţiţi în toate privinţele, cu orice vorbire şi cu orice cunoştinţă”.
Dacă așa stau lucrurile de ce viața creștină ar trebui trăită sub condamnare și vină? De ce ne lăudăm cu ”slăbiciunile” noastre dacă Dumnezeu este credincios și ne promite că nu vom duce ”lipsă de niciun fel de dar, în aşteptarea arătării Domnului nostru Isus Hristos”?
Sunt sigură că Dumnezeu ne pregătește pentru ceva măreț, iar viața trăită pe acest pământ ar trebui să fie o sărbătoare, un șir de victorii zilnice și înțelepciune pentru că ”acum suntem copii ai lui Dumnezeu”.
Dacă suntem copii ai lui Dumnezeu, de ce nu ne purtăm cu demnitate, curaj și încredere? Am trăit mult timp sub condamnare și vină pentru că așa am fost învățată... cultul suferinței era ridicat la rang de cinste...
A fost nevoie de studiu, rugăciune și întrebări dureroase pentru a înțelege că viața de pe acest pământ este prețioasă, este un dar de la Dumnezeu, un cadou frumos pe care trebuie să-l tratăm cu respect până în ziua când vom pleca de aici ... atunci o să primim multe răspunsuri pentru că ” ce vom fi nu s-a arătat încă. Dar ştim că, atunci când Se va arăta El, vom fi ca El; pentru că Îl vom vedea aşa cum este”.
Dorința mea este să devin o persoană înțeleaptă nu resemnată... să înțeleg viața aceasta și rostul meu pe acest pământ. Sunt conștientă că ”noi n-avem aici o cetate stătătoare, ci suntem în căutarea celei viitoare” pentru că ”cetăţenia noastră este în ceruri, de unde şi aşteptăm ca Mântuitor pe Domnul Isus Hristos”. Dar viața aceasta să fie doar o așteptare dureroasă până când ”El va schimba trupul stării noastre smerite şi-l va face asemenea trupului slavei Sale, prin lucrarea puterii pe care o are de a-Şi supune toate lucrurile”?
Ar trebui să sufăr în tăcere, să trăiesc sub condamnare și vină, până când viața mea se sfârșește?
Când mă gândesc la Dumnezeu, la bunătatea și promisiunile Lui, nu pot să mă resemnez acceptând o viață fără valoare pe acest pământ.
Din Cuvântul Domnului știu că nu suntem fără speranță chiar dacă boala, moartea, pierderile sunt reale, greutățile, răutatea, competiția, invidia, sunt prezente în viața noastră pentru că în ” El am fost îmbogăţiţi în toate privinţele, cu orice vorbire şi cu orice cunoştinţă”.
Dacă așa stau lucrurile de ce viața creștină ar trebui trăită sub condamnare și vină? De ce ne lăudăm cu ”slăbiciunile” noastre dacă Dumnezeu este credincios și ne promite că nu vom duce ”lipsă de niciun fel de dar, în aşteptarea arătării Domnului nostru Isus Hristos”?
Sunt sigură că Dumnezeu ne pregătește pentru ceva măreț, iar viața trăită pe acest pământ ar trebui să fie o sărbătoare, un șir de victorii zilnice și înțelepciune pentru că ”acum suntem copii ai lui Dumnezeu”.
Dacă suntem copii ai lui Dumnezeu, de ce nu ne purtăm cu demnitate, curaj și încredere? Am trăit mult timp sub condamnare și vină pentru că așa am fost învățată... cultul suferinței era ridicat la rang de cinste...
A fost nevoie de studiu, rugăciune și întrebări dureroase pentru a înțelege că viața de pe acest pământ este prețioasă, este un dar de la Dumnezeu, un cadou frumos pe care trebuie să-l tratăm cu respect până în ziua când vom pleca de aici ... atunci o să primim multe răspunsuri pentru că ” ce vom fi nu s-a arătat încă. Dar ştim că, atunci când Se va arăta El, vom fi ca El; pentru că Îl vom vedea aşa cum este”.
Oboseală
Oboseală... un cuvânt ce curge ușor de pe buzele noastre! Cuvânt în spatele căruia ne ascundem deseori. Cuvânt în numele căruia ne scuzăm.
Trupul nostru obosește, îmbătrânim repede, dar nu ar trebui să ne pierdem speranța atât timp cât ne odihnim în Dumnezeu și primim în fiecare zi putere. Atunci când suntem ancorați în Dumnezeu, omul nostru dinăuntru se înnoieşte din zi în zi.
Oboseala fizica este normală, scuzabilă... ar trebui să devenim îngrijorați în momentul în care devenim obosiți spiritual și duhul nostru nu mai primește porția de înviorare zilnică.
2 Corinteni 4:16 De aceea, noi nu cădem de oboseală. Ci, chiar dacă omul nostru de afară se trece, totuşi omul nostru dinăuntru se înnoieşte din zi în zi.
Abonați-vă la:
Postări
(
Atom
)