Luptă

Am crezut că este sfârșitul, dar Dumnezeu mi-a șoptit că este doar o luptă.

Grija

Prin orice ai trece, Dumnezeu este cu tine!

Valori

Rămâi ferm în spatele valorilor tale, chiar dacă simți că îți este greu să nu alergi cu mulțimea.
Rămâi ferm în spatele convingerilor tale chiar dacă ești supus unor încercări ce par copleșitoare pentru că harul Său îți este de ajuns.

Sprijin

Rugăciune

Tată Ceresc, revarsă peste mine harul să ascult chiar și atunci când mintea mea nu poate înțelege, chiar și atunci când ochii mei nu văd nimic concret, chiar și atunci când drumul pe care mă trimiți pare greu, chiar și atunci când îmi este teamă, ajută-mă să pot împlini voia Ta, să învăț încrederea și ascultarea de Tine!

Cine crede...

Dacă sufletul tău însetează după pace, bucurie, liniște, Domnul poate stâmpăra această sete.
Nu dispera când totul pare pustiu, străin și fără sens. Îndreaptă-ți privirea înspre Cel care a promis  ”Cine crede în Mine nu va înseta niciodată.”
Domnul poate potoli setea din ființa noastră.

Ghedeon

În cartea judecători capitolul 6, ne întâlnim cu o situație dramatică.
Israel suferea din pricina madianiților. ”Ca să scape de Madian, copiii lui Israel fugeau în văgăunile munţilor, în peşteri şi pe stânci întărite.” Am rămas pe gânduri, nu am putut trece mai departe... cât de dureros trebuia să fie ”Tăbărau în faţa lui, nimiceau roadele ţării până spre Gaza; şi nu lăsau în Israel nici merinde, nici oi, nici boi, nici măgari.” Timp de 7 ani au trăit în teroare. Îmi este greu să înțeleg aceste lucruri... pot doar să-mi imaginez în ce stare disperată erau când au început să strige către Domnul.
Încerc să-mi imaginez în ce stare era Ghedeon când Îngerul Domnului i S-a arătat şi i-a zis: „Domnul este cu tine, viteazule!” Ghedeon, era în ochii lui Dumnezeu un viteaz, când el bătea grâu în teasc să-l ascundă de Madian? Cât de diferit ne privește Dumnezeu! El vede ce putem face, ne cunoaște chiar și atunci când noi tremurăm de frică și credem că totul s-a sfârșit!
Întrebările lui Ghedeon sunt și întrebările mele. În momente de tristețe și disperare undeva din adâncul sufletului meu răsună întrebarea ”dacă Domnul este cu noi, pentru ce ni s-au întâmplat toate aceste lucruri?”
Dar asemeni lui Ghedeon știu că în mijlocul celui mai mare dezastru din viața mea, dacă strig către Domnul, El mă aude și-mi răspunde. Oricât de săracă sunt, fizic, spiritual, financiar, Domnul îmi dă putere și resurse să pot merge înainte.
Chiar și atunci când apare o umbră de îndoială, Domnul îmi spune; Eu voi fi cu tine.

Planuri...

Astăzi vreau să scriu câteva rânduri despre mulțumire. Acest subiect a fost de fapt motivul pentru care am început acest blog... textul din cartea Luca capitolul 17, unde se vorbește despre cei zece leproși, mă duce mereu cu gândul la mulțumire. Am vrut să scriu ceva remarcabil despre acest subiect, dar mereu am considerat că nu a sosit timpul și am tot amânat.
Ieri a venit în vizită o prietenă și mi-a amintit o discuție mai veche... ne plimbam prin parc, iar eu îi povesteam cum o să scriu pe blog despre povestea celor zece leproși... iar apoi m-a întrebat de ce nu am scris niciodată despre acest subiect când de fapt asta îmi doream.
Trebuie să recunosc că am început să scriu, dar niciodată nu mi se părea destul de ”remarcabil” și amânam pentru când o să fiu destul de pregătită. În timp am format o echipă și am hotărât să ne așternem gândurile pe acest blog în funcție de timp, dispozitia pe care o aveam... dar și echipa s-a tot schimbat, au plecat din țară, s-au căsătorit... nu au mai avut timp pentru blog din diferite motive... iar postarea ”remarcabilă” nu a mai apărut.
Este adevărat că atunci când am deschis acest blog mi-am dorit să scriu ceva ”remarcabil”, dar cu timpul am rămas la gânduri simple... gânduri izvorâte din inimă...
Am preferat să rămână un blog de familie, un blog simplu care să ne reprezinte.
Nu știu cum au să decurgă lucrurile în continuare pentru că avem puțin timp liber pentru scris, totuși sper că într-o zi am să scriu despre vindecarea celor zece leproși, prin cuvinte simple, fraze cunoscute care să curgă lin, sincer... sau poate cineva din echipă care este mult mai talentat decât mine, are să scrie ceva ”remarcabil”...

Deznădejde

Uneori mă simt mult prea mică în imensitatea acestei lumi... simt că viața mea, nu contează... simt cum glasul meu este strivit sub zgomotele acestei lumi, iar plânsul inimii mele nu este auzit de către nimeni...
Este uimitor cât de vulnerabilă sunt în momentele dificile ale vietii mele! Cât de repede uit binecuvântările și tot ce a făcut Domnul pentru mine!
Citind din cartea Împărați, capitolul 19 mi-a atras atenția titlul, fiind unul în care mă regăsesc de multe ori... ”fuga în pustie”
Cât de ușor cad și eu în descurajare asemeni lui Ilie! Cât de cunoscute îmi sunt cuvintele din versetul 4; „Destul! Acum, Doamne, ia-mi sufletul, căci nu sunt mai bun decât părinţii mei.”
Numai că Dumnezeu nu mă vrea în starea aceasta... El, care mă cunoaște, știe că puterea mea de înțelegere este limitată și obosesc des, de aceea îmi lasă timp pentru a-mi odihni gândurile... dar nu mă lasă niciodată să zăbovesc prea mult în pustie...