Planuri...

Astăzi vreau să scriu câteva rânduri despre mulțumire. Acest subiect a fost de fapt motivul pentru care am început acest blog... textul din cartea Luca capitolul 17, unde se vorbește despre cei zece leproși, mă duce mereu cu gândul la mulțumire. Am vrut să scriu ceva remarcabil despre acest subiect, dar mereu am considerat că nu a sosit timpul și am tot amânat.
Ieri a venit în vizită o prietenă și mi-a amintit o discuție mai veche... ne plimbam prin parc, iar eu îi povesteam cum o să scriu pe blog despre povestea celor zece leproși... iar apoi m-a întrebat de ce nu am scris niciodată despre acest subiect când de fapt asta îmi doream.
Trebuie să recunosc că am început să scriu, dar niciodată nu mi se părea destul de ”remarcabil” și amânam pentru când o să fiu destul de pregătită. În timp am format o echipă și am hotărât să ne așternem gândurile pe acest blog în funcție de timp, dispozitia pe care o aveam... dar și echipa s-a tot schimbat, au plecat din țară, s-au căsătorit... nu au mai avut timp pentru blog din diferite motive... iar postarea ”remarcabilă” nu a mai apărut.
Este adevărat că atunci când am deschis acest blog mi-am dorit să scriu ceva ”remarcabil”, dar cu timpul am rămas la gânduri simple... gânduri izvorâte din inimă...
Am preferat să rămână un blog de familie, un blog simplu care să ne reprezinte.
Nu știu cum au să decurgă lucrurile în continuare pentru că avem puțin timp liber pentru scris, totuși sper că într-o zi am să scriu despre vindecarea celor zece leproși, prin cuvinte simple, fraze cunoscute care să curgă lin, sincer... sau poate cineva din echipă care este mult mai talentat decât mine, are să scrie ceva ”remarcabil”...