Adevărul

1 Ioan 1:6 Dacă zicem că avem părtăşie cu El şi umblăm în întuneric, minţim şi nu trăim adevărul.

Proverbul zilei

Proverbele 14:23 Oriunde se munceşte este şi câştig, dar oriunde numai se vorbeşte, este lipsă.

Adăpost

Când greul vieții  te doboară, unde cauți adăpost? ai un loc de scăpare unde să te adăpostești, atunci când boala, frica, îngrijorările vieții, te apasă?
Te simți vulnerabil... obosit și părăsit în această lume tulbure și zgomotoasă? Oamenii, nu-ți pot înțelege durerea și zbuciumul inimii tale, pentru că și ei se confruntă cu situații dificile? Învață să-ți pui încrederea în Domnul!
În Psalmii 46;1 găsim...”Dumnezeu este adăpostul şi sprijinul nostru, un ajutor care nu lipseşte niciodată în nevoi.”
Dumnezeu este adăpostul... când?... în vreme de necaz...
Motivul pentru care îmi place Biblia, este că mereu găsim un remediu. Oricare ar fi problema, există mereu un remediu.

Alegeri

Citind astăzi în cartea Geneza capitolul 13, mi-a atras atenția pasajul unde se vorbește despre alegerea lui Lot. În versetul 10 ” Lot şi-a ridicat ochii şi a văzut că toată câmpia Iordanului era bine udată în întregime. Înainte de a nimici Domnul Sodoma şi Gomora, până la Ţoar, era ca o grădină a Domnului, ca ţara Egiptului.”
M-a pus pe gânduri alegerea lui. În loc să privească înspre cer într-un moment decisiv pentru viața lui, Lot alege să privească câmpia. Ochii lui se opresc peste bogăția câmpiei, uitând că Domnul este cel care dă belșug.
Meditând la ce am citit astăzi m-am gândit și la mine. De câte ori nu am privit înspre bogățiile lumii acesteia, înspre bunăstarea promisă de oameni și am sfârșit prin a fi dezamăgită!
De câte ori am uitat să privesc înspre cer înainte de a alege în probleme importante din viața, am ajuns să plâng amarnic.

Grădina deznădejdii

Călător pribeag pe drumul înspre Cer, trec adeseori prin grădina deznădejdii. Cu trupul vlăguit de osteneală mă așez la umbra unui copac, dar păsări de pradă își fac cuib printre ramuri iar pentru mine nu este loc de odihnă.
Când vreau să-mi liniștesc foamea sufletului meu, mi se umple gura de gustul amărui al fructelor găsite în pomii nealtoiți din grădina durerii.

Sentimente amestecate se frământă în inima mea, iar lacrimile ce izvorăsc din ochii mei nu mă lasă să văd ce puțini sunt pașii de parcurs până la porțile fericirii... până la întâlnirea cu Tine...

Cerșetorul de fericire

Un cerșetor de fericire oprit la poarta luminii,așteaptă cu mâinile întinse un strop de bucurie.
Raze aurii se opresc peste ochii vlăguiți de amorțeală, înviorând o lacrimă neplânsă.

 Lacrima descătușată rupe zăgazul sufletului îndurerat săpând adânc în obrazul obosit și întristat de așteptare...
Cu mâinile întinse așteaptă un strop de bucurie...