Deznădejde

Uneori mă simt mult prea mică în imensitatea acestei lumi... simt că viața mea, nu contează... simt cum glasul meu este strivit sub zgomotele acestei lumi, iar plânsul inimii mele nu este auzit de către nimeni...
Este uimitor cât de vulnerabilă sunt în momentele dificile ale vietii mele! Cât de repede uit binecuvântările și tot ce a făcut Domnul pentru mine!
Citind din cartea Împărați, capitolul 19 mi-a atras atenția titlul, fiind unul în care mă regăsesc de multe ori... ”fuga în pustie”
Cât de ușor cad și eu în descurajare asemeni lui Ilie! Cât de cunoscute îmi sunt cuvintele din versetul 4; „Destul! Acum, Doamne, ia-mi sufletul, căci nu sunt mai bun decât părinţii mei.”
Numai că Dumnezeu nu mă vrea în starea aceasta... El, care mă cunoaște, știe că puterea mea de înțelegere este limitată și obosesc des, de aceea îmi lasă timp pentru a-mi odihni gândurile... dar nu mă lasă niciodată să zăbovesc prea mult în pustie...