.jpg)
Între complexitatea vieții moderne și simplitatea credinței se deschide pe zi ce trece o prăpastie tot mai mare. Oamenii devin tot mai derutați și astfel se îndepărtează de adevărata credință. Când spun adevărata credință nu mă refer la o instituție, biserică, sau grup. Credința este personală. Un exemplu în acest sens este Avram.
Geneza 15:6 Avram a crezut pe Domnul, şi Domnul i-a socotit lucrul acesta ca neprihănire.
Nu știu la ce biserică mergea Avram, ce legi, porunci creștine sau tradiții avea, tot ce știu este că Avram a crezut pe Dumnezeu. Asta încerc să fac și eu. Să-l cred pe Dumnezeu, dar pentru ca acest lucru să se întâmple trebuie să cunosc ce are Dumnezeu de spus. Singurul mod de a afla este să citesc Sfânta Scriptură, să mă rog pentru înțelepciune, să meditez zilnic la Cuvântul Domnului, să vorbesc zilnic cu El.
Îmi place solemnitatea bisericilor, dar prefer dialogul permanent cu Dumnezeu din cămăruța inimii mele. Îmi place să frecventez biserica, să socializez cu alți creștini, dar prefer să selectez cu ce rămân și cu ce duc în cămăruța inimii mele.
M-am debarasat de multe prejudecăți. Știu că Dumnezeu nu ține un jurnal de prezență iar dacă lipsesc odată de la biserică am să fiu pedepsită ci știu că dacă nu stau zilnic în prezența Lui, pot pierde multe lucruri frumoase pe care El mi le-a pregătit pentru ziua respectivă.
Știu că Dumnezeu îmi respectă ”spațiul” în care aleg să trăiesc și nu mă îngrădește în spații care să mă sufoc sau să mă simt nefericită. Știu că Dumnezeu mă iubește chiar și atunci când nu merit.
Știu că fară credință nu există pocăință, iar fără pocăință nu există mântuire, de aceea vreau să cresc zilnic în cunoașterea și relația mea cu Dumnezeu și semenii mei.
Știu că fără o înnoire a minții, inima rămâne rea și nesimțitoare și nu înțelege bucuria mântuirii și beneficiile ei pentru viața mea.
Știu că numai alături de Domnul, numai vorbind zilnic cu El, viața mea este în siguranță.
Niciun comentariu :
Trimiteți un comentariu