Cu câteva zile în urmă îmi amintisem versetul despre cuvinte care-mi amintea despre o perioadă mai puțin favorabilă din viața mea, despre luptele și durerile mele.
Dacă credeam în coincidențe poate eram impresionată de ce mi s-a întâmplat astăzi... răsfoiam o carte din bibliotecă când a căzut o scrisoare dintre filele cărții respective. O scrisoare veche de care nu-mi mai aminteam... în timp ce citeam am descoperit o parte din viața mea trecută... am rămas pe gânduri.
Am început să privesc în urmă, să-mi amintesc persoana care-mi trimise această scrisoare dar cuvintele, tonul acestei scrisori, m-a tulburat.
„Nu știu de ce simt nevoia să-ți scriu”... așa începe scrisoarea... ”nu știu poate mă simt puțin vinovată... de fapt nu știu cum să-ți explic... dar să revin... de ce am simțit o dorință atât de mare să-ți scriu?... pentru că te-am văzut cum te rugai... îmi pare rău de felul cum m-am purtat cu tine, de lucrurile dure pe care le-am spus... chiar dacă nu păreai că te afectează mi-am dat seama că ești foarte sensibilă... îți mulțumesc că te rogi pentru mine, că m-ai iertat și vreau să devenim cele mai bune prietene, să avem încredere una în cealaltă....”
Am amintit doar o parte din această scrisoare, dar gândul mi-a zburat la perioada respectivă, la persoana care a scris această scrisoare (nu am rămas prietene... dacă trebuie să se întâmple asta, Dumnezeu are metodele potrivite să ne reîntâlnim).
Eram într-o tabără... era vară, iar eu treceam printr-o perioadă dificilă... acum știu că nu am fost o prezență plăcută, eram sensibilă, mă supăram repede, nu aveam încredere în oameni.
A fost momentul de răscruce din viața mea... când m-am încrezut total în Dumnezeu... momentul în care a început vindecarea mea... în tabara respectivă am început să mă rog ca Domnul să-mi vindece viața... ani la rând aceasta a fost rugăciunea și tot ce îi ceream lui Dumnezeu... astăzi îi mulțumesc Domnului pentru că mi-a ascultat rugăciunea, mi-a vindecat viața, iar când mă întâlnesc cu persoane, cuvinte, fapte din trecut nu mă simt amenințată sau temătoare.
Astăzi privesc totul cu încredere, știu că Dumnezeu mă iubește necondiționat... știu asta nu pentru că așa am fost învățată, așa dă bine să spun ci pentru că această dragoste mi-a vindecat întreaga mea ființă.
Fără dragostea lui Dumnezeu peste viața mea, eram încă într-un război cu mine, cu ceilalți...
Niciun comentariu :
Trimiteți un comentariu