Tristeți

Am avut o stare de tristețe în ultima vreme... am meditat puțin la ce mi se întâmplă și am ajuns la concluzia că nu trebuie să se prăbușească totul în jurul meu pentru a fi tristă, e suficient un motiv simplu, minor, care mă poate afecta într-atât de mult încât să rămân în starea de tristețe mai multe zile. Am avut nevoie de rugăciune, meditație, să mă pot liniști.
În astfel de situații mă retrag discret din mijlocul mulțimii și caut ajutor în rugăciune. Nu mai apelez la oameni de foarte multă vreme, pentru că am fost rănită și jignită. În singurătate, departe de zgomotul acestei lumi, în cămăruța inimii mele stau de vorbă cu Domnul meu.
Domnului meu, îi pot spune tot freamătul inimii mele, toate durerile și neîmplinire mele. Cu El, pot vorbi despre bucuriile și visele mele. El, nu mă judecă pentru că știe cât de fragilă sunt!  El, știe că nu tot ce-mi doresc este posibil sau potrivit pentru mine și nu mă face să mă simt vinovată.
Zilele în care tristețea mă cuprinde nu le pot alunga, dar alături de El, pot să le fac față.
Atunci, când vorbesc cu El, despre tristețile mele, El îmi alungă orice teamă și îmi înviorează sufletul. Astăzi, zâmbesc... Zilele rele din viața mea, nu au nicio șansă când Domnul lucrează în viața mea.

2 comentarii :

  1. cu har ne mângîie Domnul si nu necăjeste bucuros pe fii oamenilor ....dar haide sa privim o tristetea a unui profet al lacrimilor si apoi sa vedem motivele tristețelor noastre..Mi s-au stors ochii de lacrimi, îmi fierb măruntaiele, mi se varsă ficatul pe pământ, din pricina prăpădului fiicei poporului meu, din pricina copiilor şi pruncilor de ţâţă leşinaţi pe uliţele cetăţii /plângerile lui IEREMIA 2/11 cel ce sufera are drept la mila Celui Atotputernic și cred ca tristetile noastre nu vor fi vrednice de pus alături de slava viitoare.. îți doresc o viata senina cu bucuriii multe si tristeti vesele!

    RăspundețiȘtergere
  2. Plangerile lui Ieremia, mă inspira deseori când inima-mi plânge... este una din cartile preferate ale Bibliei atunci când sunt trista.
    Chiar daca viata mea nu este atât de importanta, inima si sufletul meu sângereaza cand tristetile ma ajung iar cuvintele de jale curg cu mare usurinta.
    Stiu ca Domnul nu necajeste bucuros pe fii oamenilor... dar ce stiu cu ce simt intra deseori in contradictie si astfel ajung si eu un om al lacrimilor, chiar dacă motivul tristetilor mele este atat de neînsemnat!

    RăspundețiȘtergere