Deznădejdea

Noi, oamenii suntem deseori, răniţi. Ne pierdem încrederea în oameni dar şi în noi. Disperarea, suspiciunea ne cuprind inima, slăbindu-ne puterile.
Nu putem fugi de aceste lucruri, dar nu avem dreptul să rămânem prea mult în această stare.
Am ales să vorbesc despre boala noastră naţională şi anume "deznădejdea", pentru că şi eu am fost cuprinsă de acest microb iar pentru o clipă am simţit că mă prăbuşesc. M-am simţit singură şi părăsită. Am uitat pentru o clipă că sursa puterii mele nu vine de la mine sau de la oameni, ci de la Tatăl. Am uitat pentru o clipă că Dumnezeul nădejdii poate să mă  umple de toată bucuria şi pacea pe care o dă credinţa, pentru ca, prin puterea Duhului Sfânt, să fiu tare în nădejde.
Pentru o clipă, am uitat multe lucruri... dar cel care mă iubeşte, a venit să mă caute, pentru că  El, m-a săpat pe mâinile Lui, şi zidurile mele sunt totdeauna înaintea ochilor Săi!