Femeia Cananeancă

Textul din Matei capitolul 15 despre ”Femeia Cananeancă” sunt sigură că îl cunoașteți, ați ascultat predici, dezbateri pe această temă. Pot spune că și eu am ascultat predici, am căutat materiale pentru a înțelege acest text dar nu mă pot declara încă mulțumită. Am multe întrebări iar astăzi am să caut câteva răspunsuri după puterea mea de înțelegere.

Versetul 24; Drept răspuns, El a zis: „Eu nu sunt trimis decât la oile pierdute ale casei lui Israel.” pare puțin ironic. De ce a spus Isus că a fost trimis doar pentru oile pierdute ale casei lui Israel?
Isus o ignoră până în momentul în care ucenicii deranjați de insistențele femeii îi spun  „Dă-i drumul, căci strigă după noi.”
Înțeleg de aici, că ucenicii Îl roagă pe Isus să-i vindece fiica pentru ca femeia să plece. Insistența femeii a dat de înțeles ucenicilor că ea nu are să înceteze din a striga după ei, decât în momentul în care cererea ei ar fi rezolvată. Apoi vine răspunsul șocant din partea lui Isus; „Eu nu sunt trimis decât la oile pierdute ale casei lui Israel.”
Este greu pentru mine să înțeleg acest text. Isus ignoră strigătele femeii, iar când îi răspunde o face într-un mod neobișnuit, o tratează cu indiferență. Mă așteptam ca această femeie să plece, să caute ajutor în altă parte, dar cum este vorba de o mamă care vrea binele copilului ei, face lucruri surprinzătoare. Nu se simte jignită, nu renunță pentru că este convinsă că numai aici poate găsi rezolvare. Se închină și spune „Doamne, ajută-mi!”
Mă gândeam oare cum a sunat acest „Doamne, ajută-mi!” dintr-o inimă de  mamă? Sfâșietor de dureros!
Mă așteptam la o încurajare, la un moment de milă și compasiune dar răspunsul lui Isus cade ca o jignire.   Drept răspuns, El i-a zis: „Nu este bine să iei pâinea copiilor şi s-o arunci la căţei!” 
Ce răspuns dureros! Și totuși această femeie nu se dă bătută, nu se lasă alungată, nu vrea să plece de acolo infrântă, știe că doar la Isus este scăpare pentru fiica ei și răspunde cu încredere și îndrăzneală „dar şi căţeii mănâncă firimiturile care cad de la masa stăpânilor lor.”
E ca si cum ar spune; nu-ți cer mult, e doar o firimitură din ceea ce poți să-mi oferi iar Isus a făcut ceea ce această femeia a cerut  „O, femeie, mare este credinţa Ta; facă-ţi-se cum voieşti.” 

Un text greu... plin de emoție... prejudecățile dor, jignesc, iar Isus a vrut să ne învețe o lecție despre bunătate, acceptare.
Ce final frumos! „O, femeie, mare este credinţa Ta; facă-ţi-se cum voieşti.”
Cred că acest pasaj din Biblie, această istorioară ne vorbește despre testul credinței. Isus a vindecat bolnavii în mod diferit, în funcție de nivelul de credință al fiecăruia.
Atunci când mergem la Isus cu cererile noastre trebuie să fim naturali, sinceri, să ne smerim și să credem. Răspunsul este în funcție de problemă, atitudine și curaj.