Am obosit, Părinte! Cu câte răni sângerânde trebuie să vin înaintea Ta, pentru a învăța că drumul prin această lume atrage doar durere?
Încă din pruncie am învățat că bunătatea trebuie să mă însoțească tot timpul iar mila și compasiunea trebuie păstrare în ambele mâini pentru a fi la îndemână atunci când cineva are nevoie.
Am învățat că trebuie să acord a doua șansă fără să mi se spună că nu toți cei care o primesc o apreciază și e posibil să fiu rănită de propria-mi îngăduință.
Am obosit, Părinte!
Cu pas greoi și inima frântă, mă aplec la picioarele Tale și te rog pentru a nu știu câta oară; vindecă-mi viața!
Mă doare fiecare gând născut din propria-mi neputință și fiece lacrimă ce cade îmi rănește ochiul obosit.
Vindecă-mi viața, Părinte, pentru că mă încred în Tine!
Niciun comentariu :
Trimiteți un comentariu