Cu siguranță este un text cunoscut pentru cei familiarizați cu citirea Bibliei, dar ce mi-a atras în mod deosebit atenția a fost versetul 40; Apoi le-a zis: „Pentru ce sunteţi aşa de fricoşi? Tot n-aveţi credinţă?”
Întrebarea ”pentru ce sunteți așa fricoși?” are un ecou puternic pentru mine. Multă vreme și eu m-am complăcut în această stare de frică. Îmi era frică pentru multe lucruri din viața mea.
Frica este o reacție normală, dar până la un anumit punct. Vedem din textul citat, căci atunci când suntem plini de frică riscăm să ne pierdem credința.
Viața mea se aseamănă cu o călătorie pe mare. Furtuni mari au bătut în corabia vieții mele, încât uneori aveam impresia că barca vieții mele e pe cale să se umple cu apă din toate părțile iar Dumnezeu este mult prea departe de cârma vieții mele. În astfel de momente valurile neîncrederii puneau stăpânire peste mine și sufletul meu se umplea de frică.
Când valuri furioase lovesc în corabia vieții noastre să nu permitem fricii să pună stăpânire peste sufletul nostru. Să privim cu încredere înspre malul ce pare îndepărtat acum, să păstrăm încrederea căci Domnul este la cârma vieții noastre. Să ne păstrăm credința căci busola vieții noastre este în Mâna Lui chiar și atunci când valurile se năpustesc cu furie și suntem amenințați de vuietul lor. Să rămânem calmi pentru că știm căci vom ajunge în siguranță pe malul celălalt.
Niciun comentariu :
Trimiteți un comentariu