Un alt aspect al acestei povești cu final fericit este atitudinea lui Filip care trece la acțiune. Un înger al Domnului a vorbit lui Filip şi i-a zis: „Scoală-te şi du-te spre miazăzi, pe drumul care coboară spre Ierusalim la Gaza şi care este pustiu.”
Îmi place Filip din această poveste, nu se plânge, nu caută scuze pentru că începutul nu este promițător... să mergi până ajungi la un drum pustiu, nu pare o perspectivă prea atractivă. În următorul verset aflăm că ”Filip s-a sculat şi a plecat.” Minunat este acest om! A plecat iar sincoronizarea este perfectă, tocmai pe acolo trecea un famen care citea cartea prorocului Isaia.
Atunci când ramâi în ascultare acțiunile tale au succes. Așa se întâmplă și în povestea aceasta... Duhul a zis lui Filip: „Du-te şi ajunge carul acesta!” Nu știu cât de antrenat era Filip dar a alergat suficient de bine încât să ajungă carul în care călătorea famenul.
Citind mai departe aflăm cum Filip, știe exact ce să spună, interpretează și explică într-un mod simplu despre Isus. ”Atunci Filip a luat cuvântul, a început de la Scriptura aceasta şi i-a propovăduit pe Isus.”
Cu o înțelegere corectă, o inimă deschisă, famenul decide că e momentul să se boteze... Pe când îşi urmau ei drumul, au dat peste o apă. Şi famenul a zis: „Uite apă; ce mă împiedică să fiu botezat?”
Spuneam la început că este o poveste cu final fericit. Filip a botezat pe famen care-și continuă drumul plin de bucurie, dar cel mai impresionant moment a fost când Duhul Domnului a răpit pe Filip. Acest moment este cel care m-a impresionat și m-a convins că ascultarea este importantă. Numai când ne punem la dispoziția lui Dumnezeu putem avea succes în tot ce facem. Iar Evanghelia poate fi explicată sau înțeleasă numai cu puterea Duhului Sfânt.
Niciun comentariu :
Trimiteți un comentariu