Încercăm să ne maturizăm căutând răspunsuri la întrebările importante ale vieții... învățăm lecții dureroase cu final trist... căutăm adevărul, scopul, telul vieții noastre sfârșind în dezamăgire.
Vrem să înțelegem, vrem să avem răspunsuri pentru a afla cine suntem, de ce suntem aici pe acest pământ.
Ne căutăm identitatea, vrem să aparținem acestui pământ, să ne simțim ”acasă”, dar totul se reduce la dezamăgire, pentru că simțim că locul nostru nu este aici.
Vrem să fim stăpâni peste adevăruri născute din mintea și imaginația noastră, trasăm drumuri care duc ”nicăieri” de pe hărți imaginare pe care le păstrăm cu sfințenie în buzunarul inimilor noastre.
Ne bazăm pe puterea și voința noastră devenind aroganți și egoiști. Ne încredem în abilitățile noastre devenind mândri și orgolioși, aroganți față de Dumnezeu și semeni.
Vrem să devenim stăpâni pe viața noastră respingând purtarea de grijă a Domnului iar în momentele dificile ale vieții ne simțim abandonați și singuri.
Căutăm, așteptăm, întrebăm... ne dorim putere și autoritate pentru a călca în picioare principii, reguli, pentru a nedreptăți.
Căutăm identitatea și locul nostru în această lume aducând violența, disprețul, egoismul în viața noastră, depărtându-ne de Dumnezeu. Adunăm prea multă milă pentru noi, prea multe regrete și astfel uităm să fim buni iar inima noastră nu poate învăța smerenia, iubirea, compasiunea și... liniștea.
Niciun comentariu :
Trimiteți un comentariu