Să te temi de Domnul

Trebuie să recunosc că am ales să meditez astăzi la acest subiect în urma unei discuții pe tema; Teama de Dumnezeu.
Pentru început încerc să definesc termenul de ”teamă sfântă” prin ce înțeleg eu și anume prin modul cum îl percep eu pe Dumnezeu pe baza credinței mele pe care o am până în momentul acesta.
O poruncă des întâlnită în Vechiul Testament este ”să te temi de Domnul, Dumnezeul tău” iar această poruncă este mereu însoțită de explicații foarte clare și anume; Psalmii 25:12 Cine este omul care se teme de Domnul? Aceluia Domnul îi arată calea pe care trebuie s-o aleagă. În biblie găsim foarte multe exemple de acest fel, eu am ales un pasaj care mi se pare destul de cunoscut și de actualitate.
Pornind de la acest pasaj... realizez câtă înțelepciune putem găsi într-o singură poruncă; teama de Domnul.
Scopul fiecărui om este să-și găsească ”calea” pe care s-o aleagă... pe care să meargă... iar pentru asta trebuie să se teamă de Domnul.
În fața măreției Creatorului nu poți decât să ai un sentiment de teamă sfântă și adorare. Teama de Dumnezeu nu înseamnă lașitate ci îndrăzneala de a trece prin situații dificile încrezători că Domnul e de partea noastră. Teama de Domnul este puterea noastră de a crede în mila, iertarea și bunătatea lui Dumnezeu.
Aceste lucruri nu le poți înțelege, dacă în inima ta nu ai clădit un altar adevăratului Dumnezeu de care te temi și pe care-L crezi și Îl urmezi. 
Ne trăim viața în limitele contradicțiilor luând de bun ce este mai la indemână, ne mulțumim să imităm false trăiri luând în stăpânire lucruri materiale care își pierd valoarea, se distrug, dispar iar apoi ne simțim fără valoare și goi.
Doar atunci când ai un crez, un țel, viața ta are valoare.
Un om care nu-L cunoaște pe Dumnezeu, când aude despre teama de Dumnezeu, are tendința să asocieze teama cu un sentiment de frică, neliniște care-i sporește neîncrederea și își imaginează numai pedepse și calamități.