Sunt stări

Sunt stări în care rugăciunea e-atât de sfântă şi-i aşa
de strălucită că nici locul nici gândul n-ajung pân-la ea.

Sunt stări în care tot Cuvântul e-atât de strălucit şi-aprins
că arde buzele şi ochii şi-ntregul inimii cuprins.

Sunt stări în care părtăşia e-atât de plină de Cristos
că nu-i pe lume ca un frate nimic mai scump şi mai frumos.

Sunt stări în care bucuria e-atât de necuprinsă-ncât
n-o-ncape sufletul, ci simte că n-ar putea mai mult de-atât.

Sunt stări în care adunarea mai mult e-n cer ca pe pământ,
atunci şi-n inimi şi-n afară e totul îngeresc şi sfânt.

În stări de-acestea omul este ca oricând mai dumnezeiesc
iar Dumnezeu cel mai aproape de înţelesul omenesc.

...O, stări cereşti ce rare sunteţi şi cât de mult v-am vrea mereu —
cuprindeţi-ne şi ne ţineţi nemaiîntorşi, în Dumnezeu.


Traian Dorz