Noi suntem ai Domnului... numai că atunci când vine ceasul ca un apropiat al nostru să plece acasă, durerea este sfâșietoare pentru inimile noastre. Când o persoană energică, activă și aparent sănătoasă se prăbușește iar medicii spun că doar un miracol o mai poate salva este mult prea greu să accepți acest lucru.
Ieri, acest miracol nu a venit... iar familia noastră a pierdut un membru important. Un val de durere a lovit din nou familia noastra... a venit ca o furtună... un telefon... câteva ore de speranțe și rugăciuni și inima celei ce a fost fiică, soție, mamă, mătușă, nu a mai vrut să bată la doar 50 de ani.
Persoana cea mai puternică, activă, care ne căuta și ajuta pe toți... persoana de la care așteptam cel mai mult, a plecat acasă, lăsând în urmă lacrimi, durere și multe întrebări. Totul a fost năucitor de repede... dar Domnul este Cel care știe; DE CE!
Binecuvântat să fie Dumnezeu, Tatăl Domnului nostru Isus Hristos, Părintele îndurărilor şi Dumnezeul oricărei mângâieri,care ne mângâie în toate necazurile noastre, pentru ca, prin mângâierea cu care noi înşine suntem mângâiaţi de Dumnezeu, să putem mângâia pe cei ce se află în vreun necaz!
RăspundețiȘtergereMultumesc pentru incurajare.
RăspundețiȘtergere