Iov

Astăzi vreau să vorbesc puțin despre Iov. Știu că era un om bun, curat la suflet, bogat, avea mulți copii dar și prieteni.
La un moment dat, pierde totul. Îl găsesc pe Iov, atât de rănit de viață, de evenimente, frații lui s-au ”evaporat” (Fraţii mei s-au arătat înşelători ca un pârâu, ca albia pâraielor care trec.) încât mă aștept ca el să fie supărat pe viață, pe lume, pe Dumnezeu...
Povestea lui Iov, de aici încolo este plină de dramatism dar și un model de credință. Iov, păstrează vie credința într-un Dumnezeu care poate restaura, vindeca. Cum este posibil așa ceva?
Când privesc în jurul meu, văd oameni supărați pe Dumnezeu pentru lucruri lipsite de importanță și mă gândesc la suferința lui Iov ”Oh! de ar fi cu putinţă să mi se cântărească durerea şi să mi se pună toate nenorocirile în cumpănă,ar fi mai grele decât nisipul mării.” Asta, da, suferință!
Rămas sărac, bolnav, cu prieteni care nu-l iau în serios, cu o nevastă pe care nu se poate baza, Iov rostește următoarele cuvinte ” Iov 19:25 Dar ştiu că Răscumpărătorul meu este viu şi că Se va ridica la urmă pe pământ. ” Asta, da, credință!
Iov, este un model de om al credinței, de demnitate, claritate în gândire prin răspunsurile pe care le dă.
Prietenii lui, sunt oameni superficiali care încearcă să caute sursa suferinței în loc să se roage pentru prietenul lor. Atât de mult au vorbit încât au aprins mânia lui Dumnezeu împotriva lor și totuși Iov, a rămas ferm în credința lui, iar pentru acest lucru Domnul i-a dat înapoi îndoit decât tot ce avusese.
De câte ori citesc cartea Iov, rămân impresionată de credința lui Iov, de bunătatea și credincioșia lui Dumnezeu!