Cu suflet tulburat și inima strânsă în gheara deznădejdii, mă aplec înspre lutul din care sunt făcut și scormonesc cu privirea un loc unde să mă odihnesc. Durere, suferință, neputință și disperare, sunt cărările ce se deschid în fața mea și mă invită să pășesc pe ele. Durerea inimii e tot mai grea, pasul tot mai obosit. Unde voi găsi odihnă pentru acest trup împovorat și obosit?
Am strigat înspre Domnul meu și El mi-a auzit plânsul inimii mele, s-a aplecat înspre mine și mi-a amintit că El a hotărât să mă scape, căci El este stânca şi cetăţuia mea iar pentru Numele Său, mă va povăţui şi mă va călăuzi.
Niciun comentariu :
Trimiteți un comentariu